Back to School

Aveam nevoie de asa ceva , program de studii, oameni noi, orientati catre un scop, ceva simplu nimeni sa nu vrea sa schimbe universul, tineri calzi, frumosi, zimbareti si profesori care nu se incrunta si nici nu vor sa-ti demonstreze ca numai ei au dreptate. ceva molcom.

asa ca… dimineata si dupa-amiaza ma invirt pe-aici. in cele trei ore de pauza dintre cursuri raspund la mailuri sau sunt in biblioteca. sau ma plantez intr-o cafenea sau restaurant pentru pranz. nu-mi place cantina, imi aminteste de cele 3 saptamani de liceu cand mancam in grup de zeci de fete aceeasi varza. sau macaroane. un fel de armata feminina. cred ca nu m-ar fi deranjat atat de tare daca ar fi fost baieti prin preajma. ma rog, vremuri apuse.

seara, la cina, strict la 18.30, trebuie sa fiu atenta la discutiile pe care le port sau intrebarile pe care le pun ca nici nu stii ce gafa majora as putea face si as leza gazdele binevoitoare. lucru care e foarte greu fiindca m-am saturat sa vorbesc despre vreme si actele de caritate.

ca tot veni vorba. ploua destul de des. poate de-aia sunt asa de relaxata si fericita.

One day later edit:

In legatura cu fericirea, care e un cuvant atat de mare – aproape ca sperie! – ea nu vine neaparat ca ai gasit persoana potrivita cu care vrei sa mergi mai departe pe cotiturile vietii, ci mai degraba dintr-o imbinare a faptelor, o ciudata impletire a intamplarilor ce-ti dau acel echilibru si acea luciditate atat de mult cautate, in urma carora poti face alegerile potrivite pt tine. desigur, mai e si instinctul la mijloc pe care, pana la urma, inveti sa-l asculti.

Asa ca aseara, la cina, cand s-a discutat despre lupte de clasa, revolutii si alte minuni de-astea, libertate de exprimare, cenzura si “tu impotriva sistemului”, eu, cam fiind satula de astfel de povesti total inutile, am admirat morcovul copt din farfurie si l-am pigulit tacticoasa, explicandu-i totusi, printre inghitituri, lui Gerald (un francez de 38 de ani, care pleaca din Anglia la sfarsitul saptamanii) de ce nu ma (mai) pasioneaza bataliile astea si ca pana la urma sunt o simpla femeie care vrea sa-si traiasca viata si nu inteleg de ce toata lumea are pretentia sa fiu mai mult.

Asa ca atunci cand Steven, pardon David, gazda noastra, un tip foarte aratos, foarte educat si foarte pensionat, a spus ca o astfel de atitudine nu va schimba lumea, de parca nu as sti si asta, mi-am dat seama ca nu a pierdut nici o mare lupta si nici nu prea a fost in mijlocul uneia cu adevarat importante, si nu vorbesc despre cele personale, de genul “trebuie sa muncesc pentru ca sa-mi intretin familia”, chestie pe care oricum o face majoritatea. imi da exemplul cu ziarista ucisa pentru ideile sale. “Cum o cheama?” intreb. “Nu stiu”, zice, “dar nu asta conteaza.”

Pai, daca nici asta nu conteaza, despre ce mamaliga noastra discutam? Anonimi se nasc si mor in fiecare zi. Macar cu atat sa se fi ales si aia, saraca. Sa-i tina cineva minte numele.

One British week later edit:

“you shouldn`t judge a magazine after its covers if you don`t want end up in it…”

and…

“where is a will, there is a way”

Data viitoare vorbim despre Cambridge.

10 responses to “Back to School

  1. Dacă plecam în ianuarie să preiau ziarul, ne vedeam pe acolo acum. Şi, ce să mai spun? Stai acolo, că na, România nu-ţi mai place de la o vreme =))

    Like

  2. cred ca m-ar incanta si pe mine ce faci tu acolo, chiar daca urasc sa ma apuc din nou de scoala.

    spor la invatatura! 😀

    Like

  3. Bine te-am regasit…In anonimat ne petrecem viata si chiar nu suntem remarcati decat daca iesim din rand. Chiar si asa, efemera este celebritatea cucerita in numele luptei pentru “ideile personale”.Si-atunci? Pentru ce luptam? Cred ca sa ne simtim fericiti ca nu am cedat si nu am facut compromisuri…
    Cam la atat se rezuma iesirea din anonimat.Parerea mea…

    Like

  4. ceau: vb cantecului: “si-afara ploua, ploua/ ceru-i parca rupt in doua/ noi vb cu mare arta, despre una despre alta” si mai departe devine prea romantic…

    ori na, numai mamele mai banuie cum e printre straini… doar nu degeaba sunt mame…
    pupat ceau-l cu foc.

    Like