Post Camino Effects

da, un nou titlu in engleza, chiar daca engleza mea e oribila. poate dupa ce ma intorc din Anglia o sa prind dupa ureche cum sta treaba cu timpurile verbelor, daca nu cumva reusesc sa termin Vanity Fair a lui Thackeray intre timp.

pe de o parte donez, arunc sau distrug cartile din biblioteca, visez sa ajung de la aproximativ 1500 de titluri la doar 500, plus celelalte 150 care sint in raftul de necitite, din camera pe care din cand in cand o mai ocup prin imparatia lui Zan. pe de alta parte imi cumpar sau primesc numai carti in engleza sau franceza. constat ca nu-l mai suport pe Eliade, am pastrat doar Istoria religiilor, Kundera ma plictiseste de moarte, Virginia Wolf nu mi-a placut niciodata, Henri Miller ma scoate din sarite, din tot ce a scris as rupe doar citeva pagini dementiale si le-as pastra pentru forta frazelor, restul maculatura. il pastrez pe Palahniuk totusi. Beigbeder ala, caruia mereu imi vine sa-i zic Brebenel, ce gluma buna… literatura pentru copii am dat-o bibliotecii din Medgidia, n-o sa ma pot desparti de Gervaise a lui Zola, nici de Cei trei muschetari, dar inca sint la stadiul de sortat. am vreo 40 de kg de reviste glamour, ce foc bun, haha!

privesc cum mi se golesc rafturile si simt un sentiment de usurare. probabil ca cel putin una din biblioteci va ajunge surcele.
interesant este ca majoritatea celor cu care am mai tinut legatura de prin pelerinaj au aceeasi nelamurita dorinta de a scapa de lucruri pe care nu le mai considera esentiale. detasarea sau mai bine zis non-attachementul. oricum n-am fost nicodata atasata de lucruri, dar totusi cartile… eu care eram in stare sa cutreier ore in sir dupa anticariatul potrivit si nici banii de prajituri din adolescenta nu-i cheltuiam pentru cartea perfecta, autorul dorit. hm…

cu filmele e si mai rau. nu numai ca sunt satula de porcariile din ultima vreme, scenarii idioate, replici pe care le ghicesc imediat, dar pana si actorii sunt niste facaturi americanizate sau parca iesite din paginile unui Neckerman, toti la costum, metrosexuali si dame care arata bine si dupa trei scene de cafteala. nici acum nu-mi vine sa cred ca Juno a luat Oscar anul asta. sa luam de exemplu serialul CSI, vai, mai bine nu. gagica aia blonda, care face pe dura, cum le stie ea pe toate, niciodata speriata, niciodata oripilata de sange, si de fiecare data cu glume de trei lei in buzunar.

prefer sa vad de 30 de ori intr-o singura zi “Cum sa furi un milion” (cu Audrey Hepburn si Peter O`Toole, actori al caror farmec si talent te fac sa-i iubesti pt toata viata; pana si mustaciosul ala de gardian are mai mult talent decat Tom Cruise, ca sa vorbesc de unu pe care-l cunoaste toata lumea) sau “12 angry men” al lui Sidney Lumet (film creat numai din jocul actorilor si un scenariu bun, replici date la fileu, in care am observat pentru prima data, acum cativa ani, asemanarea uimitoare dintre Peter Fonda si Jane Fonda, desi cea din urma nu joaca aici, talentul se mosteneste insa, mai ales in “Si caii se impusca, nu-i asa?”). Iar in “All About Eve”, pe vremea cand o privire era o replica in sine, ei bine, Bette Davis e grandioasa, dar e drept ca are si cine sa-i sustina prestatia. Nu mai vorbesc de “Va place Brahms?” ( sau Goodbye Again, cum a fost tradusa pentru publicul american, cu Ingrid Bergman, Yves Montand si Anthony Perkins) si tot asa… Nu mai suport junkurile de filme din ultima vreme, astia ori au ramas in pana de idei, ori s-au inmultit vedetele si producatorii. ca si scenele de sex stupid. ce inseamna sa ai marketing bun…

Bette Davis e adorabila si la batranete. Aici vorbind despre scenele de sarutat.

Juratul nr 8 sau cum sa-i faci pe alti 11 oameni sa se indoiasca de certitudinile lor.

17 responses to “Post Camino Effects

  1. Nu-l mai suporti pe Eliade si-ai vrea sa-l zvarli cat colo? n-ai vrea sa-l arunci spre mine? Si, uite, caut si eu si-ti dau carti in engleza la schimb… tre’ sa gasesc ceva pe la mine.

    Like

  2. DeMaio: esti jurnalist, sunt sigura ca daca vrei cu adevarat sa dai de mine, nu scap nici in gaura de sarpe : D
    si da, recunosc, asta cu cartile mi se pare si mie cam dura, dar nu ma las : ) oricum e mai greu de gasit o cutie de carton in zilele astea, decat cineva caruia sa i le donez.

    Like

  3. alea 40 de kile de reviste glmaour ar da mai bine la un centru de reciclare decat pe foc. poti apela la http://www.copaculdehartie.ro ca sa scapi de ele. mai bine recicleaza-le decat sa le dai foc, te rog frumos! 🙂
    si cu biblioteca poti proceda la fel.

    cartile pt copii mi-ar fi placut mie, pt cand o fi sa am si eu copii mei. la cat de proaste sunt cartile pt copii de astazi, cele vechi cu basme sunt aur curat!

    Like

  4. cata, hai sa-ti explic ceva. nu stiu cum este cu copacul de hartie, dar nu vreau sa-mi consum energia apeland la el. centrul de maculatura de langa casa mea e o afacere destul de frumusica. 0, 22 lei pe kg de hartie. hai sa-ti fac niste socoteli. 40 de kg x 0,22 lei inseamna banii mei de taxi de la posta din centru pana in fata casei, deci nu mare smecherie ca nu sunt nici 5 km, pe care dupa cum stii, daca nu am bagaje ii pot face pe jos intr-un sfert de ora fluierand. pentru afacerea asta, nu ma mai obosesc nici sa ma dau jos din pat cand in gradina ma asteapta un gratar sa-l aprind. am facut-o o data si mi-a luat mai mult sa ocolesc masinile parcate pe trotuar, plus o geanta de voiaj pe care am nenorocit-o tot tragand de ea. acum sa-ti spun ce se intampla cu revistele reciclate. i-ai vazut pe cei de la gurile de metro care vand damelor reviste glossy expirate? ei bine, eu m-am saturat sa faca altii bani pe spinarea mea. stai linistit, natura are mijloace inimaginabile de a se regenera, nu e nevoie de cele 40 de kg ale mele. prefer sa le ard pentru gratarul meu, sa aud cum sfaraie micii in gradina, decat sa-l aprind cu lemne, asa sunt si eu sigura ca fetele alea de pe coperta au contribuit si ele cu ceva la hedonismul meu, respectiv o masa buna pe care am impartit-o cu prietenii.

    oana, cu cea mai mare placere daca gasesti o masina sa vii sa le iei din medgidia. si asta in doua zile.

    Like

  5. Hoho, Zully, in doua zile nici nu imi revin bine. Cam departe. Isa, as pune eu cu placere, dar de motorina, ca ramanem pe drum cu benzina 😀 Dar e cam greu in doua zile. Ma gandeam la o posta ceva, cu ramburs, fireste.

    Like

  6. io am uitat ca tu nu mai stai in Bucuresti, ca astia de la Copacul de hartie acolo actioneaza.
    iti urez sa ai parte de un gratar pe cinste, desi nu cred ca revistele alea or sa-ti ofere un foc bun pt a face mici. dar daca tot e sa faci gratar, mai bine fa-l cu reviste decat cu lemne.

    eu linistit sunt, dar cand ies afara si respir praf si deloc miros de verdeata parca nu prea-mi vine sa cred in mijloacele alea inimaginabile de care vorbesti tu.

    Like

  7. treaba cu gratarele era un fel de-a spune ca sa prinzi ideea. intr-o discutie nu trebuie sa iei totul mot a mot. si lumea, cata, nu incepe si nici nu se termina in ograda mea. oricum am priceput ce-ai spus, de-aia nu am ajuns inca sa ard carti, ci doar sa le dau mai departe.

    Isa, nu-l arunc. iau zilele astea legatura cu tine.
    Oana, sunt in contratimp, am mailul tau, nu stiu, ma gandesc si-ti dau de veste cumva.

    Like

  8. Returnarea unor reviste glossy ar avea efect doar in proportie de 0.0000001%, cata. Si eu stau in Bucuresti, si eu respir acelasi praf. Asta pentru ca niste baieti destepti au taiat padurile din juru’ orasului pentru a se ridica falnicele cartiere si vile rezidentiale. Crezi ca alora care stau in apartamentele alea stiu de acel Copac? Eu cred ca se mai gandesc sa mai cumpere un petec de pamant ca sa-l defriseze si sa-si mai tranteasca o vila de parvenit. Pentru a face un gratar “la aer”.

    Like

  9. Mi-au sosit cartile. La fix! poimaine ma internes pt o saptamana pt o problema si deci, voi avea ce citi. Ia, sa vedem cum imi vei face spitalizarea mai usoara, ia! Il iau si pe Coman cu mine ca cine stie, poate citesc 6 carti intr-o saptamana =))

    Like