A saptesprezecea zi

Camino nu este pentru cei sensibilosi, ci pentru cei cu adevarat sensibili. vai, sper sa se vada diferenta, daca nu, ce importanta are? niciuna.

saptesptrezece zile pe un drum ca asta sint ca saptesprezece vieti traite una dupa alta. aventura ai vrut, aventura ai, madam, sa te saturi… dar nu e numai asta… unul dintre motivele pentru care am venit aici este toata istoria asta adunata printre farime de ziduri ramase inca in picioare… in Burgos am vazut catedrala de doua ori, am vrut sa zic am vizitat-o… El Cid – prima legenda citita, primul erou cu care tatal meu mi-a facut cunostinta…

(statuia din Piata El Cid , mormintul se afla in catedrala din Burgos)

(in gradinita manastirii San Nicolas)

(Jose, unul din pelerini, luindu-si ramas bun)

am ajuns la mijlocul drumului. se spun ca cine reuseste sa parcurga distanta asta pe jos ii vor fi iertate toate pacatele, va arde karme intregi de remuscari si regrete. nu stiu daca e adevarat. pentru mine nu conteaza asta, nu mai conteaza multe… e ca si cum am spart sau macinat intre degetele de la picioare, care ma dor in fiecare zi din ce in ce mai tare, toate faradelegile pe care le-am gindit, sau spus, toate regretele, anumite zbateri si nu vad altceva inaintea mea decit o infinita compasiune fata de cei care dorm inca in birourile lor, cu geloziile, inviidiile, pasiunile alea mici care-i guverneaza, maruntisurile, sau puterea pe care cred ca o detin, acele lasitati care fac din om un simplu animal instinctual care nu face altceva decit sa judece, sa critice, sa injure, sa se creada mai destept, mai inteligent decit restul lumii.

(cimitirul din Granon)

(Jeremy, the English guy)

(Eduardo, fiul sau, cel care mi-a gasit harta)

ps1: daca stie cineva unde pot gasi ghidul Liber Sancti Iacobi as fi recunoscatoare. O sa am mare nevoie de el la intoarcere.

ps2: o sa ramin vreo doua zile in Fromista ca sa ma refac. astept sa se deschida biserica San Martin a carei arhitectura simpla, eleganta, romanica, s-ar putea sa fie, n u stiu exact si nici n-am unde sa ma informez acum, una dintre piesele unicat ale arhitecturii romanice. o vad chiar acum de la fereastra unui albergue, cel la care m-am cazat.

ps3: oamenii pe care i-am cunoscut zilele astea:
Rainer, cu care am avut in Burgos o discutie foarte interesanta despre poezia germana, el insusi fiind poet, il gasiti aici.

si Olivier, care stia de Roland, nu si de Olivier, asa ca aseara, dupa masa, intinsi pe saltele, chiar inainte de a adormi, i-am spus legenda lui Roland, partea cu razbunarea. il gasiti aici, daca aveti timp sa-i rasfoiti blogul si stiti franceza. tot la el gasiti si poze si citeva insemnari despre drumul pe care-l face.

12 Comments

  1. foarte emotionanta scena de la manastire.. astfel de lucruri iti dau forta de care ai nevoie pentru a merge mai departe pe Camino si in viata.. nu conteaza cate basici ai, cate vanatai, daca ai parte de dragostea semenilor tai.. Spor!

    Like

  2. trifoi, o sa-ti dau ghidul meu si alte materiale cind vei dori sa faci drumul asta la anul. le trimit in tara miine sa mai scap de greutate, sper sa ajunga, daca nu, iti spun eu unde sa mergi si unde sa gasesti ce trebuie ca sa-ti fie mai usor.

    leila: eu mereu am zis asta in atitea moduri.

    keloo: stiu ca sinteti cu mine… sper sa-mi intilnesc zilele astea si prietenii cu care am plecat. o sa vedem.

    va imbratisez, bat clopotele bisericii, fac o rugaciune pentru voi.

    Like

  3. Cate emotii imi dai! Eu nu mai comentez nimic pentru ca nu stiu ce sa spun in avalansa asta de evenimente si de stari prin care treci.
    Ai grija de tine, Zully!

    Like

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.