Cu toate durerile înainte… Puente la Reina (Podul Reginei)

Dacă mi-ar fi spus cineva acum șase luni sau șase ani, du-te și ia și tu o pîine o stație mai încolo că a închis peste drum, m-aș fi uitat cu un sictir la el de i-ar fi trecut apetitul pentru două săptămîni.

Acum ne uităm la ceas și știm exact cîți km putem face într-o oră de mers susținut. Uneori rîdem de durere… alteori schelălăim… uneori ne-apucăă din senin cîntatul, dar ultimii 5 km sînt cei mai grei. Ultimii 5 km îi facem în tăcere, fiecare cu gîndurile lui…

După cearta pe care am avut-o cu Mayra, de care au aflat celelalte prietene ale ei și-au comentat care cum le-a dus empatia pe mailuri, Alinuța s-a îngrijorat sau mai degrabă enervat așa de tare încît a spălat un șifonier de rufe. Ok, dacă ea nu are la ce se gîndi altceva decît că două toante se ceartă pe Camino, de nici un yoghin din lumea asta nu le mai poate face față, treaba ei, dar, fată, Alinuțo, ai fi putut să speli doar rufele murdare, nu și cele curate. Și mai zic unii că noi sîntem nebune…

Anyway, dup o porție cinstită de plîns pe la albuergue-le din Puente la Reina, lucrurile s-au calmat. Aparent. Mayra l-a reîntîlnit pe Ricardo, eu m-am contrat cu niște grase care se jucau cu becurile de-a uite lumina nu e lumina, Alin (yoghinu) și-a făcut meditațiile și după primele 5 zile, am simțit și eu sub piele apariția primelor bășici, o chestie cu care trebuie să ne obișnuim de-aici înainte. Mergem mai departe… Sper fără alte incidente, oricum mereu spun că e nevoie de doi pentru o neînțelegere.

Se anunță ploaie pentru mîine. Buen Camino, adică mai precis am cam belit-o!

Advertisements

11 responses to “Cu toate durerile înainte… Puente la Reina (Podul Reginei)

  1. da di ce!? n/ai pelerina?!asa de tarziu ati ús de/o cearta?:)))))
    lasa ca la anu´mergeti in brazilia sa vedeti alti ¨”nebuni”;salutam cel mai tare echipaj de pe camino!

    Like

  2. surorile mele plecate de nebune , suna oaga sa intrebe de voi pe unde va merg picioarele si imi spune ca pentru minutul ala de vorbit cu mine a trebuit sa se urce pe un stog, aaaaaaa in caz ca nu stiati e pe camino si ea, da pe alt camino, daca stau bine si ma gandesc cred ca ea e mereu pe camino;))

    blogul tau turcule , e un fel de revista presei , a la medina, de-l vedeati astazi pe r.(sef) cum statea la birou si citea el insemnarile asistat de toti colegii si se intrebau cum de va rezista picioarele si pana cand???:)

    iar eu spal rufele din lipsa de activitate seara , imi este dor de mandra mea ii simt lipsa, imi vine sa ma duc sa bat la usa camerei , sa vorbesc cu ea ….. dar mai sunt 10 zile si vine mihai definitiv in tara , asa ca am sa-mi ocup timpul cu pragatirile pentru nunta , iar voua am sa va fac doua invitatii speciale :)) transportul la nunta nu vi-l asigur ca acum tot aveti antrenament, pana la slobozia va astept pe jos ;))

    in rest toate sunt bune mamele voastre erau bucuroase ca sunteti bine, promit sa le sun saptamanal , si cred ca s-au obisnuit cu ideea plecarii voastre pe coclauri ..

    va pup si daca pierdeti acul de spart basici sa ma anuntati ca-l trimit pe mihai pana la voi cu altul :))
    P.S stog – un fel de capita de fan imensa:))

    Like

  3. va pup,curajoaselor!sa reveniti sanatoase la trup si implinite la suflet( de fapt, cred ca ar trebui sa spun si sanatoase la cap,hihi!))
    zurlio,zurbagio,ieri trecui pe la “beleaua”,prin blog sa-i zic “la multi ani”..cred ca si uitase… si lansase invitatie pt.toata lumea la piesa lui,azi,la bulandra ,poate ajung si io …
    foncebadon nu e locul ala cu multi ciini salbaticiti?

    Like

  4. si imprumuta si la mine baiatu’ala cu yoga ,c-am intepenit prin irlanda aia,de frig si acu’ ma prajesc la 35 de grade acasa!

    Like

  5. inca o data se dovedeste ca yoghinul a fost o alegere foarte buna, ai grija de tine zully, si intoarce-te sanatoasa

    Like

  6. sanatoasa la cap.. nu stiu de ce, dar cred ca mai sanatoasa (la cap) o sa fii dupa ditai drumu’ asta decat erai inainte.

    cale batuta, bre!

    Like

  7. urmarim cu sufletul la gura. am ajuns sa vin la birou cu nerabdare sa vad daca zully a mai pus ceva.
    in sfarsti ioghinul a devenit atat de util ca a primit si nume. Aferim.
    stam si ma gandeam ce-ar zice prietenii mei cei atat de regulamentari, conformati corporati daca le-as povesti de zully, de camino. ce? cum? pai da de ce? ce iti iese din asta? tre sa fii dement, ca asa sunt artistii astia (ca si ioghinii de altfel) au o doaga sarita… d-astea.
    in acelasi timp gasesc prietenii la oameni neasteptati si mare surprindere imi dau mai multe de gandit decat altii cu pretentii mai mari. la naiba ce lume surprinzatoare.
    poate asta e si camino – traiesti chestii surprinzatoare – about yourself dar si despre ceilalti.
    acum ca mi s-a deschis apetitul as vrea si io sa citesc cartea aia a lu’ shirley mcnustiucum.
    vayan con dios dragilor, saludos ioghinului care face minuni pe camino.

    Like

  8. hm, ar fi tare ca alin yoghinul sa fie cel pe care il cunosc si eu :))

    drum bun si scot palaria in fata curajului 😉

    p.s. tot caut nopti orientale 2 prin librarii. cum eu sunt in pitesti, cred ca ajunge mai greu.

    Like

  9. dd: da, domle, e din pitesti, care altu? hehehe…

    salutari tuturor! miine vesti de toate felurile. azi inca 19 km, timp bun la 14:00 eram deja in Vianna, un satuc cam trist, na… in rest n-avem nici pe naiba. si nici nu ne mai doare nimic…

    Like