Al treilea calator

Pe masura ce zilele trec si le numaram cu evlavie aproape, ca si cum in scurgerea lor ne gasim echilibrul, calatoria devine din ce in ce mai reala. E ciudat cum se aranjeaza lucrurile, cum unele dispar, cum altele sint aruncate, cum chemarea e din ce in ce mai puternica…

I-am spus Mayrei mai demult ca am ceva impotriva celor care vor sa ni se alature, fiindca stiu, din experienta, ca cineva nepotrivit iti poate rata insasi esenta calatoriei si pina la urma asta nu este o simpla calatorie, ca n-am chef sa car dupa mine pe cineva care o sa se vaicareasca tot timpul ba ca e prea mult soare, ba ca a obosit, ba ca ploua prea tare, ba ca l-a apucat diareea. trebuie sa mergi mai departe indiferent de bataturile din talpa, indiferent daca ai chef sau nu, daca te doare capul, daca esti lesinat de soare, daca mori de sete, crapi de foame, daca ramii fara bani… nu conteaza, urmatorul pas trebuie facut pina la urmatorul refugiu. trebuie sa lasi in spate orase, sate, paduri si vai, cimpii si izvoare, poduri, stinci si cascade, si-odata cu ele tot ce ne-a (fals) animat in cotidianul de-acum. stiu ca pentru unii parem inconstiente, iar pentru altii un pic cam prea curajoase pentru niste femei. mereu acelasi apelativ: slabanoage. de parca un om-sunca ar putea sa mearga 2 km macar fara sa-i iasa limba de un cot si sa i se urce singele la cap. zau daca-i inteleg pe unii cum gindesc. zau daca am vazut atleti cu celulita in valuri-valuri.

so… l-am insarcinat pe fratelo sa se ocupe de rucsacuri (ca la al lui cel din afganistan am renuntat, era prea de armata, si exact fermoarul principal stricat) sacii de dormit deja i-am cumparat, de pelerine de ploaie am facut rost, lista de vitamine si tot felul de creme cu plante nush de care (aici i-am lasat pe ei sa-si dea cu parerea) am scris-o, am impartit, am socotit bugetul pe zile, pe saptamini, am luat in calcul unele si altele si din cind in cind pauzele in orase si-am decis ca asa si pe dincolo ne vom descurca. mai avem de rezolvat problema incaltarilor, care e cea mai importanta. incheiatul socotelilor pe aici in timp record de 33 de zile si pe urma in sfirsit… camino.

am stat vreo trei sau patru ore si-am discutat despre toate astea. s-au infiripat discutiile, ca sa ne dam seama la sfirsitul intilnirii ca probabil sintem singurii oameni care merg spre Santiago de Compostella fara sa aiba resurse financiare prea mari spre zero, dar care sint mai motivati sa plece in lume decit sa-si trunchieze (pentru a nu stiu cita oara) chemarile dorului de duca. Yoghinul de Duminica va echilibra cred destul de bine pasaricile din capul unor femei “inconstiente” sau “un pic prea curajoase” si cel putin, daca ne vom rataci, vom avea pe cine sa dam vina. saracu`, mare responsabilitate si-a luat 😀 una peste alta Mayra mi-a bagat-o pe-aia ca am casa XII in rac, sau racu` in casa XII, si un Lilith tot in rac, deci n-am inteles nimic, ei vorbeau pe limba astroloaga, oricum mi-am dat seama ca e de rau. io i-am facut timpiti, si Yoghinul de Duminica m-a privit blind si ingaduitor si mi-a mai explicat el multe, drept pentru care mi-am dat seama ca pe drum voi afla ce zic stelele ce zic chakrele si visele, poate si extraterestrii, dar tot mai bine decit sa-mi beau cafelele degeaba cu niste loaze, mai aflu si eu cum se invirt motorasele prin alte dimensiuni. si la o adica poate scriu o carte SF despre fratia scheletronilor pe camino.  

camino a inceput deja…   

27 responses to “Al treilea calator

  1. Sa ai drum bun… Te voi insoti cu gandul si iti urez ca la capatul lui sa gasesti relaxarea de care ai atata nevoie. Stiu ce inseamna dorul de duca… 🙂

    Like

  2. any: asa zicem si noi 😀 nu stim ce zice el…

    asel: io cred ca glumesti cu relaxarea aia pe camino. sa vezi insa ce-o sa ma relaxez zilele astea pe plaja, ca sopirlele o sa stau la soare…

    Like

  3. sa va fie bine cu al treilea calator cu tot, fete frumoase cu fuste colorate…
    sunt curioasa daca o sa scrii ceva despre asta cand te intorci

    Like

  4. si voi sinteti fetele mele 🙂

    felicinica 🙂 cred c-o sa iau o pauza de scris pentru citeva luni. dar voi filma, voi face poze si voi trimite materiale in tara. despre camino au scris altii. cauta si cartea lui shirley mclaine, o actrita la care eu tin atit de mult, incit prin clasa a VI-a sau a VII-a mi-am taiat parul si-am adoptat freza ei dintr-un film 🙂 normal ca acum m-a influentat si cartea. vezi tu, eu sint sclava oamenilor la care tin, de-ar sti unii :))))

    asel: lebada…. 😀 stam printre tineri cu burtile la soare, ce zici?

    Like

  5. inseamna ca am avut un presentiment bun, nici eu nu credeam ca o sa scrii despre asta pentru ca probabil trebuie sa ramana majoritar a ta.
    merci de recomandari si inca o data…sa va fie bine

    Like

  6. Totul e in determinare, dom`le, adica poti sa ai de mers 2 metri sau 20.000 de kilometri, e tot aia. Eu, cand o sa-mi scot tija din picior -adica ma de-tunez, ca sa zic asa- primul lucru pe care-o sa-l fac e sa-mi iau beciuclet. Ca m-am saturat de mers pe jos. Drum bun, oameni buni:)

    Like

  7. feli: dap, se cere pauza de lucrari mari, mai odihnim creierii si punem picioarele la treaba. ai intuit tu bine 🙂

    asel: parca io nu stiu… vorba vine burti… trebuia sa zic oasele, stiu…

    paddy: tija aia pune-o deoparte, daca ne intoarcem cu bine, o cerem de trofeu 😀

    oagamaga: nu cumva era de la tine? ca pe linga ceaiuri ne mai dai si nazbitii de-astea…

    any: o sa scriu. io ziceam ca iau pauza de scris carti 😀 dar cu blogu` ma joc in continuare, ca-mi sinteti dragi.

    Like

  8. e clar! o sa veniti cu chakrele umflate, iesite din matca, cu toti scorpionii in roci si racii in berbec desi berbecii sunt sedusi de capriconi care la randul lor, astia au pata pusa pe balante de o sa imprastiati din fund floricele si inimioare la cat de zen o sa fiti. ah…!

    nenea guru e bun la masaje dar am doua scenarii pt el: 1. o sa vina super confuzat pt ca s-a indragostit lulea de amandoua si acum nu stie “cu cine sa voteze”; 2. nu o sa-i mai trebuiasca in viata lui femei si o sa moara in bratele unui barbat “feroce” numit Doinitza. ce vroiam sa spun?! hmmm…pai sa ne auzim de bine atunci si sa pastrati sandalele alea rupte si pingelite de pe drum. aaa…si sa nu uit cand mai intrati in “transe” sau “comuniuni” cu universul nu uitati sa ne dati dracu un sms sa stim ca sunteti bine.
    Va pup.

    Like

  9. aaaaaa!piciuleee! ce faci mah!? io credeam ca tu ai plecat inainte sa alungi cainii aia negri din calea fetelor:D trimite domne o poza cu fatza ta ca sa vaz daca te mai cunosc.:)

    Like

  10. aziz: esteeeeee… cine stie stie, domle…

    pici: vezi, ma, ca plinge oaga dupa tine :)))) nici mariajul nu te salveaza pe tine de sarcasm, femeie… stai linistita ca nu scapi tu asa usor de gogosile extraterestre… si-apoi las`ca stim ca esti jalouse ca noi avem maseur :))) vezi ca simbata era coada in pasajul ala de la unirii la invitatii de nunta, se certau aia pe culoarea roz hahahahaha… ghici ce, io cu mayra ne-am gindit la tine…

    Like

  11. in timp ce fetele isi faceau planuri pentru
    ” DRUMUL LUI IACOB” pe terasa in Cismigiu , eu si piciulina ne plimbam pe strazile vechi ale bucurestiului ,in cautarea rochiilor noastre de mireasa ……. ……..
    SI
    cum erau gogosicile adunate in palatul din rahova in urma cu 2 ani , imbracate in fuste colorate , mancand prajituri pe salteaua mayrei, cum dormea turcul meu pe covor noaptea ,cum piciulina alerga dupa faianta si gresie pentru casuta ei, cum eu alergam dupa un barbat adevarat, cum mayra ne descria iubirea ei de atunci stand in fotoliul din camera incaltata cu sosete de lana rosii;))…………
    SI

    CUM VOM FI OARE PESTE 10 ANI??????????

    Like

  12. peste zece ani turcul si cu mine o sa venim sa va vizitam la casele voastre, unde o sa fiti inconjurate de 6-7 pici frumosi si galagiosi… iar noi cu rucsacii in spate, agitate ca de obicei, cu cadouri in maini,dar poate un pic mai intelepte…:D voi linistite si frumoase, noi turbate.:)

    Like

  13. eh, ce vremuri, alinuto, nu-i asa ca am fost fericite? asa, fiecare cu problemele ei, cu sosetele ei, cu locul ei etc etc… ce ne faceam noi una fara cealalta?

    asa ca nu conteaza cum vom fi peste zece ani. tot impreuna o sa fim.

    any: fratia gogosicilor saltarete te imbratiseaza…

    mayra: nu merge intelepciunea cu turbarea, mai… iti spun eu astea or sa-si inchida plozii in casa cind vom veni noi in vizita, sa nu cumva sa le turnam timpenii in cap sau sa-i luam cu noi prin calatoriile noastre… ramin, doamne fereste, fara copii…

    Like

  14. de atata turbare, devenim intelepte. sau invers. naiba stie. trebuie sa mearga, altfel ne paste nebunia :)))

    plozii sint curiosi. macar pe gaura cheii si tot conversam cu ei.

    Like

  15. Pingback: Cartea cu titlu… « Zully's Words