Mari romantici (de-ale tineretii focuri napraznice)

Cred ca cei care descriu femeia in cuvinte sint niste mari romantici, ale caror gesturi suav-teribiliste, ca sa nu le spunem patetice, au lasat urme ce mi-au smuls azi citeva zimbete, pe cind reciteam “O istorie anecdotica a literaturii romane” a lui Florentin Popescu, aparuta in 1995, la editura Vestala.

Ienachita Vacarescu avea un adevarat harem, dar cel mai nabadaios amor a fost cel pe care sotia domnitorului Alexandru Moruzi l-a avut pentru autorul “Testamentului”. Ienachita nu s-a suparat cind bucurestenii au inceput sa susoteasca, dar se pare ca lui Voda nu i-a picat prea bine: “De-mi va cadea Ienachita in mina, daca nu voi avea streang, voi lua pletele Doamnei pentru a-l sugruma”, a rabufnit el. N-a mai apucat fiindca intre timp Ienachita a murit, ducind cu el in mormint dragostea de care suferea.

Anton Pann si-a facut de unul singur jurnalul vietii sentimentale in stilul sau caracteristic.
Despre Zamfira pe care a luat-o de nevasta zice:
“Chiar in ziua cununiii/
A fugit si m-a lasat/
Si dealul Mitropoliii/
Necontenit l-am urcat”.

Casnicie cu nabadai:
“Bici de foc muierea mea/
Una voi eu alta ea (…)/
Doamne, nenorocit fui/
Vai de nunta ce facui”.

Dezamagit de esecul primei casnicii, pleaca la Rimnicu Vilcea, tocmit ca profesor de muzica la Episcopie. La Manastirea dintr-un Lemn se indragosteste de nepoata staretei Platonida, cu care fuge in lume, dupa ce-i taie pletele fetei de 16 ani si-o imbraca baieteste. Tupeu puternic pe Anton Pann care a bagat boala intr-o tinara aspiranta la viata monahala. N-a durat prea mult, tinara calugarita nu s-a putut acomoda vietii colorate din capitala, iar matusa-stareta a tot facut presiuni pina cind i-au crescut pletele la loc fetei.

Alexandru Hrisoverghi (1811 – 1837) autor al unei singure poezii n-a mai apucat sa le scrie pe urmatoarele fiindca a sarit de la geamul unei femei maritate, de care era indragostit lulea, si anume Catinca, fiica de poet si sotie de poet. Istorie demna de Caragiale. Pentru ca sotul Catincai era prea serios, femeia tinara si cu singe fierbinte se indragosteste la rindu-i de mai tinarul bard “frumos, spiritual si mai cu seama cu epoleti de ofiter”. Ca epoletii erau un simbol al masculinitatii la doamne. Ceea ce urmeaza seamana putin cu “Povestirile din Canterbury” ale lui Chaucer, care m-au distrat prin liceu si pe care le interpretam cu un grup de prieteni, iar mie-mi revenea mai mereu, prin tragere la sorti, rolul lui Avesalon, sarmanul. In fine, aici, sotul-poet inselat, mirosind el ca nu-i a buna, pretexteaza ca pleaca de-acasa, ca sa se intoarca in miez de dimineata cu gind sa-l descopere pe nenorocitul amorez, care, fireste, sare pe fereastra si-si rupe coloana vertebrala. George Sion povesteste scena: “…deschise fereastra si atunci vazu jos, sub peretele casei, un cadavru care abia se misca. Se intoarse catre infidela sa consoarta si-i zise: – L-ai mincat fript pe bietul baiat!” Fript-nefript s-a mai dus un poet roman😦

Pe unde-s plopii fara sot… Prin septembrie 1880, Eminescu “se indragosteste mortal” (cum spune ironic Calinescu) de verisoara lui Caragiale, o anume doamna Poenaru-Lecca si “gaseste in aceasta doamna, cam corpolenta, multa inspiratie” (completeaza Maiorescu birfa vremii intr-o scrisoare). Augustin Z.N. Pop ii face si mai bine portretul acestei madame: “Cu zece ani mai virstnica decit Eminescu, vicioasa (…) fusese incriminata de adulter in procesul care i-a desfacut casatoria de capitanul G. Poenaru si intrase in comentariul intrigantilor de cafenea si al gurilor de culise”. Sa mai spunem ca se numea Cleopatra si nu prea-l lua in serios pe tinarul caruia ii placeau femeile cu “trecut dubios”. Amocul poetului isi avea domiciliul pe strada Cometei, azi Caderea Bastiliei nr 2-10. Din nefericire pentru Eminescu, madam Cleopatra a ramas rece la avansurile poetului, iar suspinele lui “o oara si sa mor” i-au inspirat poezia “Pe linga plopii fara sot”. Vremuri grele pentru poet, nu si pentru poezia romaneasca.

Sa ti-l inchipui amorezat pe cinicul Caragiale, care lua in bascalie toata protipendada culturala a vremurilor lui si nu ierta pe nimeni cu ironiile sale, e aproape inadmisibil. Totusi, Caragiale s-a indragostit “de-adevaratelea” pe vremea cind era revizor scolar la Piatra Neamt. Ironia este ca pe juna cu pricina o cheme Fridolina, nume de personaj, ce naiba, pe care o doreste “de-i seaca sufletul.” Fridolina insa era indurerata dupa altul care-i frinsese inima, un ofiter nemultumit de zestrea ei. In zadar se sucea Caragiale pe linga ea, Fridolina suspina la rindul ei dupa Costica B., lucru care-l dispera intr-atit pe dramaturg incit se gindeste la sinucidere, ba chiar are niste nopti grele in care plinge cu foc. Din fericire, cinicul nostru tinea la parerea lui Missir care-l aduce cu picioarele pe pamint: “… ai fi un las care ti-ai gresit viata ca un caraghios”, il cearta acesta din urma. Rabia lui sentimentala se stinge ca un foc de paie dupa citeva luni. Apoi incep alte povesti, cele bine cunoscute.

Ar mai fi o idila esuata intre Macedonski si Aristizza Romanescu, o iubire neimplinita intre Iulia Hasdeu si G.I. Ionnescu Gion, o femeie fatala care i-a fiert pe St. O. Iosif si Dimitrie Anghel, iubirea imposibila dintre Ion Barbu si Hortensia Papadat Bengescu si multe altele savuroase si pline de umor din culisele dragostei. Oameni cu singe fierbinte care au facut deliciul bucurestenilor de altadata.

11 responses to “Mari romantici (de-ale tineretii focuri napraznice)

  1. picante cancanurile literare de acum 2 secole. ma intreb daca si despre amorurile lui ion ion sau zavorancei se va vorbi la fel peste o suta de ani? ca elita culturala de astazi e prea cuminte.

    Like

  2. Sigur ca se va vorbi despre viata celor care vor ramane in memoria colectiva.Despre zavorance si ioni la patrat nu cred ca se va mai aminti ceva…

    Like

  3. ion la patrat, auzi auzi :))))))
    cine-i zavoranca? aaaa… da da da… tipa care iubeste oamenii si animalele pam pam. minos, elita culturala de azi nu e deloc cuminte, stai sa dea ortu popii si pe urma mai vedem grrrr…

    mathei: las` ca vor aminti copiii circotasilor, si-apoi copiii copiii circotasilor, in vecii vecilor amin!

    Like

  4. De fapt, Iulia Hasdeu nu l-a apreciat niciodata pe Ionnescu Gion, intotdeauna parandu-i-se ca e prea indraznet, mai ales atunci cand tipul ii facea curte.

    Oricum..ma bucur sa citesc aici si de Iulia Hasdeu, am fost disperata cand eram mica.:)) Poate citesti si biografia IH by C.Manolache. Mie mi-a placut,desi era usor romantata🙂

    Like

  5. adevarul doar ei doi il vor fi stiind mai bine decit orice biograf din lumea asta.

    dar de ce erai disperata cind erai mica?

    Like

  6. mi se punea pata pe ceva si asa o tineam mult si bine (ca si acum,de altfel.

    eram disperata pentru ca imi placeau nuvelele ei la nebunie (poeziile nu prea, isi pierdeau farmecul, fiind traduse din romana in franceza), plus ca era toata faima cu geniu romanesc ajunge prima studenta romana la sorbona, castelul Iulia Hasdeu, sedinte de spiritism, alea alea :))

    Like

  7. sa dea dracii :)))))))))
    atunci data viitoare cind ne vedem iti dau toata colectia mea de de-alde hasdeu, seniorita.

    ptiu! miine dimineata la cafea ma duc sa citesc toate comentariile semnate “me and no other” (auzi tu: me and no other :))))

    sa vezi ce fluturi iti dau eu peste bot, minca-ti-as barbia de incapatinata!

    Like

  8. *din franceza in romana, mi scuzi.

    da-mi cati fluturi vrei, ca-s gingasi si nu ma doare :))

    iar de (fostul) nick,ce sa zic :)) ale tineretii valuri

    Like