Italia, Italia

DSC00141Am obiceiul sa las ceva in urma in locul in care m-am simtit bine sau sa daruiesc cuiva ceva la care tin foarte tare, chiar daca nu m-am folosit prea mult de lucrul respectiv. am senzatia ca raminind o particica din mine undeva voi mai reveni prin locurile acelea, printre oamenii aceia. In 2002 in Budva, unde-am descoperit pentru prima data bungeejumpingul, am lasat in camera de hotel o pereche de sandale, care, culmea, mi le-au trimis cei de la hotel acasa, nu e ca si cum s-ar fi intilnit cu ele vreo camerista din hotelurile alea din statiunile mamaiei. Anul trecut pierdeam in Bologna puloverul preferat si lasam la Raffaelo niste bratari de chihlimbar. Anul asta am renuntat la pijamale. O superstitie copilareasca, bazaconii de-ale mele. Nu stiu de ce mi-a venit sa spun asta.

Mi-am amintit acum de o atmosfera baroca pe care unii nu numai ca o inghit cu noduri, dar cind nu treci pe aceleasi strazi si nu simti sub talpi aceleasi pietre, n-ai cum sa intelegi. De-aia exista unele prietenii numai intre anumiti oameni, si de-aia exista antipatii pina la sfisiere. Ar trebui sa-ti ridici intrebari atunci cind in ciuda antipatiei feroce care-ti maninca negrul de sub unghii, celalalt te priveste cu mila si crunta mirare.

DSCF5485Despre Italia ce sa mai spun. Muzeul Ferarri din Maranello nu m-a impresionat mai mult decit o punga de reviste glossy cu tot cu cadourile lor. Jucarii pentru baietei, sigur ca nici eu n-am cum sa inteleg asta. Nu m-au pasionat niciodata masinile, poate de-asta. Un alt soi de migaleala si poate arta, pe care-l pot aprecia, dar nu intr-atit incit sa ma intorc din drum si sa vad cum sta treaba. Imi zicea un prieten ca sint femeie si de-aia nu pricep un ferrari, ce esti prost, i-am raspuns, nu intelegi ca femeile isi aleg barbatii in functie de masinile pe care le conduc? Pai da, dar nu sa mearga la muzeu, ci sa vada dusmanca/ruda/ familia/ exu` ca ce bine a ajuns ea. Avea si el dreptate, ca stiu si cazuri de-astea.

Preturile nu sar ca apucatele pe nicaieri, nici la haine, nici la mincare, nici la cfr. de altfel cu un bilet de 2,5 euro pe o distanta de 40 de km poti calatori intr-un interval de 6 ore cit sa-ti rezolvi niste probleme de la un oras la altul. La Venetia n-am mai ajuns, data viitoare. N-ai sa vezi nici opulenta asta de masini luxoase care zbiara din claxoane pe strazile bucurestiului. Nu au ziare de scandal. Nu ii intereseaza asta. In schimb, mii de biciclete și motociclete.

DSCF5429Singurul lucru frustrant este ca italienii nu vb engleza, dar nici nu pare sa le lipseasca grija asta, dar te iau de mina si-ti arata locul pe care cred ei ca-l cauti, de aceea sa nu fii surprins daca nimeresti in alta parte, oricum ar fi insa, oriunde ai nimeri, tot se gaseste ceva de descoperit. Asta se intimpla mai ales cind nu mai cauti nimic si nu mai ai asteptari de nici un fel.

Pe urma cind deschid diminetile usa unui anumit birou si vad doi anumiti tineri cu atita bun simt si daruire, imi spun wow, ce bine ca restul sint in trafic si noi aici ridem minzdraveneste si impartim biscuiti. sa-ti creezi o mica italie pe undeva si sa mergi la brat pe strazi luminoase cu tovarasi de drum care nu se impiedica de fleacuri. Speranta poate sa moara, nici o problema, dar cind s-a dus dracu umorul, abia atunci esti un om mort.

Mama, ce înțeleaptă sunt după o călătorie! Să nu mă deochi!

Advertisements

15 responses to “Italia, Italia

  1. v: pai stiu, dar ei sint acolo, vii sau morti, n-avem ce face… 😦

    P: asa se spune, dar nu e intotdeauna adevarat. ce mai zic stelele azi, preoteaso? sint favorabile sau nefavorabile? :)))))

    Like

  2. te invidiez 🙂
    am vizitat in Italia numai un orasel de vreo cincizeci de mii. mi-au placut la nebunie portocalele cu frunze verzi, proaspat culese; bacaniile, personalizate, nu ca magazinasele noastre de termopan alb; aveau un aer vechi iar bacanul parea si proprietar, si producator si era si vanzator fermecator, ce mai, gazda. verdeturile si legumele proaspete pe care le puteai cumpara de aproape, ca de la vecini. stradutele.
    ce nu mi-a placut e prea mult ca sa povestesc 🙂
    cam peste un an voi vizita mai multa Italie, mai ales Modena si Bologna 🙂

    Like

  3. “singurul lucru frustrant este ca italienii nu vb engleza”… mmmm… Sunt niste maraconari care-si vad interesu’. Cand il intrebi de o adresa iti spune ca nu stie engleza, da’ daca e sa-ti vanda ceva pe strada o sa descoperi ca stie si portugheza, nu numai engleza. Am patit-o eu un Venezia. M-am ratacit pe stradutele alea, am intrebat in standa si-n dreapta. Pana la urma tot singur m-am descurcat. Da’ in fata magazinului Chanel, un italian de bine avea intinse pe jos niste genti ca alea din galantar da’ de vreo 20 de ori mai ieftine. M-am oprit sa vad cum reactioneaza, a inceput sa ma intrebe, sa-mi zica preturi. Am crezut ca scap de el daca ii spun ca nu stiu italiana. Ei, as. Al dracului precupet, mi-a spus oferta de preturi in mai multe limbi decat scrie in trenurile romanesti ca e “periculos sa te apleci pe geam”.

    Like

  4. nici un termopan nu mi-a obturat privirea, nici un acoperis de alama nu mi-a luat ochii, lulico. o dugheana de frizer mi-a amintit de bunica-miu de la care am si-acum un feon, still standing de vreo 35 de ani, cel mai bun feon ever, ca alea moderne am schimbat vreo 3 si tot la vechitura lu` bunica-miu ma intorceam. ca sa vezi… what is old is sentimental and much better… sa spui din timp cind ajungi pe la modena sau bologna, daca e tot in preajma tirgului de carte, sigur poti da de mine 😀

    turkish: e periculoso sporgersi! (a, stai, ca asta era avertismentul cu nu sparge geamul!) am observat si eu cit sint de individualisti cind l-am intrebat pe mosu` ala unde se odihneste pavarotti si mi-a zis ca: “si el pe-acolo”, ca si cum nu era un mare artist de-al lor. de ciuda, sau nu stiu de ce, m-a trimis la cimitirul evreiesc, crede-ma ca m-am dus, cu autobuzul nr 2 m-am dus si tot cu 2 m-am intors, ca sa nu spun ca m-am dus bou si m-am intors vaca… asa ca, ce sa mai… birfa multa saracia omului :))))

    Like

  5. adica ai fost la maranelo si n/ai zis nica!!!!!!!!!!!!!!aaaaaaaaaaaaaaaaaaa!abia astept sa te vaz sa vezi tu daca nu vezi rosu’:D

    Like

  6. Daaaaaaaa. Prefer un brand britanic. Williams, de exemplu. 🙂 Chiar daca Williams va mai castiga titlu’ cand va merge pe picioarele lui Old Papa Frank. E o gluma cinica da’… e cam adevarat.

    Like

  7. un targ de carte pentru copii ar fi raiul pe pamant pt mine, deci m-am hotarat, atunci o sa ma incalt cu cizma. pana atunci, o sa pot da de tine la Bookfest (n-am mai fost de doi ani la un targ, noroc cu tine si cu altii care au mai scris pe bloguri despre), sa-mi dai un autograf innoptat&oriental si sa vad eu mai bine cum si cat de oblici ai tu ochii 🙂

    Like

  8. Turkish, te rog sa ma crezi ca habar n-am despre ce vorbesti tu aici, care titlu, cine e bosorogul ala de Frank… imi place cinismul, dar acum pe bune ca nu pot sa-l gust daca n-am datele necesare, pana mea, frate, sinteti prea destepti citeodata…

    Iulia: pai sa vii la bookfest, dar iti spun ca asa, la doi ani, merita sa-l vezi, in rest, aceeasi tevatura. dupa 5 ani a cite doua tirguri/an, uneori chiar 4, ti se fac si tie oblici ochii la cit ii mijesti dupa ceva senzational si dai de aceleasi prostii…

    Like

  9. Eh, pana sa ajunga “fierarii” sa domine Formula 1 lamijlocul anilor ’90, altele erau echipele care faceau legea. Printre ele se numara si Williams detinuta de Frank Williams, un (nu-i asa ca e ironic?) handicapat locomotor. Avand in vedere ca din anii ’90 si pana acum, Williams n-a mai inregistrat succese in F1, se spune ca echipa va ajunge pe primele locuri doar atunci cand “Old Papa” Frank va merge din nou pe picioarele lui. 🙂

    Like

  10. ma gandeam eu ca daca nu mi-a facut orezul aproape zilnic ochii oblici, sigur va reusi vacanta in ro :). as ignora toate celelalte neajunsuri ale targului daca ar fi numai carti bune. nu s-ar putea organiza un astfel de targ? un juriu care sa nu aiba nicio legatura cu editurile sa selecteze pur si simplu cartile care participa. spuneti voi, cei cu experienta in proiecte. (vin si eu acum cu ideea de peste mari si tari :), desi cred ca s-au mai gandit si altii).

    Like