Modena cu scriitorași și editorași

DSCF5422Da, asa este, mi-am facut reclama si o sa-mi mai fac la toate publicatiile in care scriu, am de gind sa scriu si la toate cartile pe care le voi publica sau am de gind sa le public. Probleme, Gogule?

Bine, daca nu sint, sa trecem mai departe. Trebuie sa incep prin a spune ca am stat departe de grupul cu care am plecat, cu exceptia ultimei zile, cind am fost insotita pe stradutele Modenei de doi barbati, un editor si un tipograf, cu care am trancanit in contradictoriu inca de dimineata si pina cind ne-a prins intunericul intr-o pizzerie. Obositi de atitea discutii in contradictoriu, am sfirsit ziua prin a ne interpela cu “mai scriitorasule”, “mai editorasule” pe voci din ce in ce mai ridicate, pina cind ne-au dat afara cu gentilete, ce-i drept, cei din pizzerie. Citeva ore mai tirziu mi-am dat seama ca noi astia care ne tot contram atit poate ar trebui sa invatam din calmul modenezilor ca pe unele lucruri chiar nu trebuie sa insisti, mai ales ca timpul curge in aceeasi directie pentru toata lumea si ca oricum altcineva le rezolva pe toate mai bine decit am vrea sau am bate noi din picior.

DSCF5411Modena, orasul in care am stat si anul trecut, este unul dintre acele foarte mari orase de provincie in care viata este atit de bine organizata si de linistita incit nu-ti mai ramine altceva de facut decit sa incetinesti ritmul pina aproape de rasfat. sint vreo 180 mii de locuitori dispersati pe o suprafata de doua ori mai mare decit bucurestiul. la un calcul simplu iti dai seama imediat de ce nu exista praf, masini parcate pe tortuar, trafic intens, zgomot de claxoane nervoase sau tipete si racnete de senin. Un oras vechi, fondat inca din 183 aCH. Cladiri vechi, bine conservate, romanice, tacute, cu jaluzele acelea de lemn care se trag peste zi, cu balcoane pline de flori al caror miros explodeaza pe stradutele pietruite, cladiri din caramizi sau blocuri de piatra de culoarea teracotei, cu porti mari, din fier forjat.

DSCF5370

Am mers prin centru fara sa obosesc, doar minunindu-ma de dughenele care pastrau inca atmosfera Renasterii, ma asteptam sa izbucneasca pe strazi actori mascati si bufoni cu palarii verzi cu ciucuri rosii, femei frumoase in fata carora barbatii sa faca reverente, fiindca spiritul acesta de galanterie si jovialitate nu a fost distrus, chiar daca Modena a trecut si ea printr-un holocaust. Oamenii sint calzi si parca tot timpul mirati. Un batrin mi-a povestit intr-un parc in care fotografiam deopotriva pesti si lalele, de parca nu mai vazusem asa ceva, mi-a povestit in limba lui despre sotia sa care a murit de curind. Pentru el nu avea importanta ca abia ii pricepeam spusele, si acelea le intuiam mai mult dupa tonalitatea vocii si umezeala ochilor decit dupa alinierea propozitiilor, ca daca sufera un om, il simti chiar si cind tace, dar batrinul voia sa vorbeasca, desi eu doar sa fotografiez pesti aurii. I-am raspuns in romana, el a continuat in italiana, i-am facut o poza, mi-a zimbit si-a uitat de durerea lui. sau poate ca nici nu-l durea nimic, ci doar voia sa palavrageasca.

DSCF5468

DSCF5457

Apoi mi-a aratat cu un deget noduros Palatul Ducal. De fapt, aveam sa-mi dau seama abia aseara, batrinul imi aratase doar spinarea cladirii. Ssi ma dezamagise atunci ca un palat poate fi atit de mic, cind in toate ghidurile de calatorie se spunea ca era unul dintre cele mai mari. Abia aseara l-am vazut in toata splendoarea lui. Ei da, mi-am zis, asa mai merge. din pacate, la ora aceea era inchis, de fapt a fost inchis in cam toata perioada cit am avut aceasta scurta vacanta. Piazza Roma era deja sub felinare, din centrul ei se ridica palatul maiestuos, cu formele lui baroce, imense, ca un suveran mut peste strazile acelea pe care se auzeau doar pasii oamenilor, oameni pe care ii simteai ca sint in gradinilor lor sau in balcoane, sau in sinul familiei, sau tinindu-si pe genunchi copiii, sau urmarind ultimele stiri, un film, sau facind dragoste. Oameni discreti, atit de discreti incit parca sint umbre.

Italienii pun mare pret pe familia lor. Oriunde sint, oricare ar fi slujba lor, singura data cind par sa se grabeasca este atunci cind se duc spre casele lor. Si parca mereu se grabesc sa mearga spre casele lor. N-ai sa vezi nici un supermarket deschis dupa ora 20.00, nu exista nonstopuri, razlet vreo terasa inca nestrinsa dupa ora 22.00, in rest, totul inchis, incuiat, luminile stinse, lacatele puse, portile mute. Asa cum n-ai sa vezi intre orele 14.00 si 17.30 vreun restaurant deschis, vreo pizzerie oricit de amarita care sa te imbie cu mirosurile ei. Atunci e ora lor de odihna dupa prinz, sa-i pici cu ceara, sa mori de foame si n-o sa-ti faca vreun amarit de ou, sa mori de sete si n-ai de unde sa bei vreun pahar de apa.Foarte frustrant pentru cei care nu sint obisnuiti sa-si respecte orele de masa. N-o sa intilnesti nici un fornetti in plimbarile tale, nici vreun chiosc de merdenea nesanatoasa. Un singur mcdonalds in tot orasul. Sau poate nu m-am plimbat eu destul.

Banci si parcuri la orice pas. Am cautat hirtii, mi-am privit pantofii. Nu tu ciini. nu tu pisici. Liniste si curatenie la orice pas. Și porumbei. Și nici un fir de praf pe botinele mele, si totusi am mers zilnic vreo 8-9 km. poate chiar mai mult.

La Palazzo dei Musei am vazut cea mai impresionanta galerie de pictura si sculptura care mi-a fost dat sa vad pina acum. Am avut acum ocazia să-mi folosesc legitimația internațională de presă și a funcționat. m-au lăsat să intru fără probleme, ba chiar oarecum încîntați că îi vizitează un jurnalist. (Încearcă asta acasă, Z.) Dar acolo in mijlocul picturilor de dimensiuni impresionabile toate problemele mele au devenit simple mizilicuri. O mare parte din istoria Italiei si o si mai mare parte a legendelor lumii cu zeii lor cu tot imi atirnau deasupra capului. Doua etaje mai jos una dintre cele mai vechi biblioteci cu manuscrise rare de pe vremea lui Pius IX, praful galben al pergamentelor, sculpturile din teracota, si la primul nivel sarcofage din sec II si III dCH.

DSCF5435Am iesit ametita pur si simplu si-am intrat in catedrala de alaturi unde am stat ceva vreme parca nevrind sa ma mai clintesc de-acolo. Sa ma fac si eu o ruga muta. Nu e ca si cum deschizind apoi la iesire usa mare a catedralei te-ar fi lovit tumultul strazii, ci parca iesind de-acolo intrai intr-un alt sanctuar: cel al oamenilor. Nu mi s-a mai zimbit demult asa, din senin, doar pentru ca exist printre alti oameni, si pentru ca celebram impreuna trecerile unora pe linga ceilalti.

Iar noaptea, din camera de hotel (acelasi Raffaelo, ca si cel de anul trecut), daca deschizi fereastra si tragi jaluzeaua de lemn vezi muntii, inca plini de zapada.

***

 

acum sunt acasă în Buc. sub balconul meu s-au adunat cîinii și latră de parcă i-a apucat amocul. abia dacă am reușit să mă concentrez să termin însemnarea asta în care trebuia să fie vorba despre liniște.

 

Advertisements

27 responses to “Modena cu scriitorași și editorași

  1. ma Edi, ma lasi si pe mine sa fiu o zi romantica, ce naiba? vrei sa ma agit ca o cola din prima zi, mai ales ca am revenit la aceleasi cacaturi?

    Like

  2. Goguuuu :)))) nu despre tine era vorba, mai, dar stiu ca stii. bine c-ai trecut pe-aici, ca mi-era rusine sa-l intreb pe celalalt eddie, tartorul numero uno, care e linkul tau sa-l pun la panou, si daca-ti vine sa crezi mi-era lene sa-l caut.

    ah, ce-mi place cind sint intimpinata de barbati misto… era sa zic italiano vero…

    Like

  3. iubito, fiecare iesire in lume o sa-ti aduca linistea si calmul olimpian pe care noi aici l-am pierdut; asa iti poti regasi sufletul…..cand te gandesti ca italienii au totusi in strafunduri o istorie grea si tumultuoasa…poate ca si-au castigat dreptul la Paradisul propriu…Sarutam cu drag!:))

    Like

  4. nu am zis ca e ceva rau sa iti promovezi revistele in care scrii, ca daca nu ai face asta inseamna ca ti-ar fi rusine cu ce scrii si nu cred ca e cazul. asa ca … misunderstood.

    apoi, mie-mi place ca esti asa… visatoare zilelel astea. ti-am zis: frumoasa descriere. acum ti-ai gasit timp sa vezi florile de pe strazi, sa le simti mirosul si sa te bucuri de ele.

    Like

  5. unde e? ca se pare ca a fost nevoie de prea putin timp ca sa revina la starea romântică, nu romantică. iote-o cu cacaturile dupa ea, cum ar veni, in primu-i comentariu de-aici. deja.

    Like

  6. iubitule, pai tu trebuie sa fi iesit mult prin lume ca visez sa ajung la starea zen constanta pe care o ai 🙂 acum pricep eu de ce oamenilor de lume le e atit de mila de ailalti si-i privesc asa… cu blindete, deh… ca sa nu spun cu mila…

    edi: nu inteleg de ce eu nu trebuie sa miros florile de pe strazi ca alte femei si de ce trebuie, domle, sa existe timp programat si pentru asta… nimic nu pricepi… bine ca ai venit repede pe mess sa-mi dai vestile proaste cu blonde grase si tite mari, imbracate ca niste maneliste, sa ma cobori din cer pe pamint, din nori in baltoaca… bine, edi, bine…

    mirela: :))))))) pai nu ele-s dupa mine, ci nimeresc fix in mijlocul lor. sintem cu totii inconjurati. bine naibii ca mai avem citeva oaze de oameni cu care sa mai si rizi, ca de intriganti si obsedati justitiari de risul curcii sintem satui cu totii…

    Like

  7. pai nu e programat, madmoazel, dar mai tii minte cand te-am intrebat daca ai vazut ca au inflorit copacii si ai zis ca nu ai avut timp? pai uite ca acum ai avut timp sa te bucuri de placerile astea naturale :))

    nu are titele prea mari si nu era chiar asa de grasa. nu trebuie sa existe timp programat, dar mi se pare misto sa ai un ragaz si pentru astea.

    romantic-o! ai luat-o de la DeMaio. v-a apucat pe toti primavara asta!

    Like

  8. Să te distrezi şi pentru noi, mă Zully, că pe aici nu prea vezi minuni. Am văzut eu unele, dar au ţinut trei zile, că sunt româneşti, şi mai sunt legate şi de summit şi de faptul că în zilele astea a mai stat ţăranul împuţit acasă şi m-am simţit şi eu bine pe drumuri.
    Şi să aduci poze, să le vedem la o cafea 🙂
    Te pup!

    Liked by 1 person

  9. condeierul: ar fi chiar culmea sa latre ciinii la usa unui hotel din italia :)))) si nu oricum, ci sa latre cu fata la muntii elvetiei, de draci ca inca sint inzapeziti.

    edi: dar de ce musiu sa nu fim romantici? oricum vad eu miine care-i treaba cu blonda aia de ma ameninti atit. si sa ne apuce primavara ca o fi pacat sa se termine fara s-o privim in ochi…

    demaio: nu cu ocazia summitului a murit tinara aceea ca n-a avut loc salvarea din cauza coloanei de politicieni? nu ma pupa mai, ca stii ca am alergie la pupaturi. 😀

    Like

  10. Bologna, Modena, asezari “asezate”… Pacat ca-s in Italia. No offence, pe mine latinitatea din cizma si cea din hexagon ma lasa rece. Nu vorbesc despre latinitatea iberica pentru ca p-acolo n-am ajuns. In rest, felicitari, te-ai plimbat unde nu exista culoar unic si alte presuri. De fapt alte ocazii in care romanii se fac pres. Eu am ajuns pe la mare week-endu’ asta si am degand sa maresc pretu’ de vanzare a apartamentului meu de acolo. A trecut Bush pe culoaru’ unic local, adica relativ pe sub ferestile mele. Vreau sa profit, ce basca ma-sii!

    Like

  11. m-ai facut sa-mi doresc sa ajung si eu in Modena. Ferrari nu 😀
    o sa-mi vina greu sa ma uit si peste pozele de acolo… 😦

    Like

  12. bibi, pe bune? si cit m-am contrazis cu Bulina pe tema asta. lasa ca va spun eu data viitoare cine e Bulina, tot o tacanita ca mine. acum nu mai cred pe nimeni iti dai seama, ma documentez si pe urma fac modificarea. desi pe tine tind sa te cred ca vorbesti din inima italiei. vedem imediat.

    Turkish: am auzit si turci p-acolo sa stii. poate ar fi bine sa ne dam straini in romania, zau ca putem. eu am facut odata experienta asta, m-am dat englezoaica in Romania sa vad ce fel reactioneaza cei din jur. oricum, dupa comentariul asta m-am convins ca nu esti nici tu sanatos la cap, acum mi-e si mai clar ca sint magnet pentru nebuni misto… bine, sint magnet si pentru ceilalti, adica nebuni cu locul de la spitalul noua amanetat deja, dar cred ca tot vin pe la mine sa le dau bilet de voie, altfel nu inteleg de unde atita masochism, eu ii injur, le dau suturi in fund si ei vin iar… crezi ca daca pune mina bush pe ei ma lasa dracu in pace???

    cata: eu zic ca la anul sa facem o gasca puternica si sa ne raspindim pe stradutele alea, sau sa inchiriem cu totii biciclete(10 euro – 5 ore) si sa facem intrecere… ce ferari, mai… sa-ti bata vintul in pleata, sa te antrenezi din timp sa ma intreci pe mine, sa facem pedepse pentru cine ajunge ultimul, dolce vita, amice, dolce vita 🙂

    Like

  13. pina una alta, las doar muntii, ca mi-e lene sa caut acum… 😦
    de fapt nu mi-e lene, dar mai am vreo 100 de pagini de tradus pina pe 10, sper sa nu treaca Hrib pe-aici :))))
    ce sa facem, nu mai dormim zilele astea, sa treceti pe-aici sa ma tineti treaza mai, ca de voi depinde fericirea mea 😀

    Like

  14. Vai, dar era un pretext, doar pentru a-ti evidentia acea calitate, visatorimea! Si m-a amuzat, pentru ca m-a dus cu gandul la vremurile cand incaltarilor sportive li se zicea, simplu, adidaşi; deci, cand avem de-a face cu munti, ei sunt musai elvetieni. Hi hi, si numai bine.

    Like

  15. da, mai bibi, ai dreptate. eu am avut tenesi rosii in picioare sa nu fiu naibii deochiata. si dati-mi niste palme sa ma trezesc din visare ca n-am venit bine si mi-am si uitat telefonul pe bancheta din spate a Bulinei.

    phuah… tre sa-mi revin mai repede.

    Like

  16. draguta, eu am bicicleta mea si nu o insel cu alta 🙂

    cat despre care pe care intrece…daca ai bicicleta sau poti face rost de una te invit intr-un week-end sa facem un traseu de vreo 70-80 km. am deja itinerariul facut si daca te intereseaza ti-l pot trimite pe mail.
    sambata sau duminica s-ar putea sa fie vreme faina pt plimbare, mai ales ca fac cinste cu bomboane. daca te incumeti o sa ma injuri pt fiecare cm patrat de piele de pe mine, dar o sa-mi si multumesti cand pe Camino o sa zburzi precum o caprioara 😉

    Liked by 1 person

  17. Ai putea scrie o carte de impresii din calatoriile tale … fascinezi si cand vorbesti de un oras (cu siguranta conteaza mult noul si orasul …)!

    regiunea emilia-romagna e alaturi de toscana, una din cele mai ‘linistite’, cu oameni discreti si deschisi: nu sunt ‘reci’ ca cei din nord, dar nici ‘extrem de afectuosi’ ca cei din sud, sunt … echilibrati. Emilia-romagna e tinutul ‘rosu’, anti-clerical ‘par excellence’ al peninsulei.

    sper ca ai gustat din spaghetti sau tagliatelle alla bolognese, troppo buone 😉

    data care vine neaparat sa dai o fuga la Ferrara, una mai lunga la Padova … dar vorbesc si eu sa nu tac. E greu de ales. E Parma, Ravenna cu mozaicurile ei bizantine, Rimini cu plaja ei nesfarsita. Nu mai zic daca treci in Toscana …e si mai greu de ales. Viata ti-se cu adevarat nedrept de scurta in astfel de momente.

    Liked by 1 person

  18. cata, pai eu n-am bicicleta 😦 simbata si duminica sint zilele cind ma odihnesc muncind… lasa, sa vin eu de la camino si pe urma ne si bicicletim.

    florin: zau ca m-am uitat in meniu si n-am inteles nimic, mi-a fost frica sa comand ce nu stiu, frica sa nu ajunga inaintea mea vreun sos cu multe carnuri. pe urma buba italienilor este ca nu stiu si nici nu tin sa stie o boaba de engleza. data viitoare poate ma ghidezi 😛 oricum cu italia am planuri multe, ca sa nu spun mari, ca suna prea pompos.

    a presto, cum ar veni…

    Like

  19. daca vreti experiente pe doua roti, va invit la Shanghai: fiecare metru parcurs e sport extrem 🙂 biciclete f ieftine. zully, zi tu daca nu ti-ar placea una ca asta: http://minunari.blogspot.com/2007/08/lucia.html. chinezii pe bicicleta sunt cam asa: http://minunari.blogspot.com/2007/11/copii_18.html si asa: http://picasaweb.google.com/genescu/Martie2007InShanghai/photo#5048433913232824546
    sa nu va sperie pozele, uite, povestesc aici cat de fain poate fi, poate chiar veniti 🙂 http://prinochiimei.blogspot.com/2007/09/de-partea-cealalta-vantului.html

    Liked by 1 person

  20. hai sa le luam pe rand
    1. E bine ca faci reclama la ceea ce scrii, dar vezi ca nu ai schimbat coperta FHM-ului
    2. Nu stiu daca prin Bucuresti e posibil, dar la Timisoara, daca faci o plimbare prin parc, ai toate sansele sa stai la taclale cu un nenea pensionar. Si pensionarii nostri vorbesc tot despre marile lor iubiri, dar condimenteaza discutiile si cu problema pensiilor mici si eterna dilema de ce bate sau nu bate Steaua, Dinamo sau Poli.
    3 Decat sa arunci cu pietre dupa catei mai bine dai drumul la o pisica afara. Nu-ti fa griji. Stie ea sa se intoarca acasa, dupa ce te scapa de caini.

    Liked by 1 person

  21. doruletz: da de ce sa le luam pe rind, cind putem sa le luam pe sarite? 😛 schimb coperta azi, da, sa traiti! pensionarii nostri nu ma fac sa rid, in schimb i-am vazut cum stau dupa perdele si spioneaza. ce ma mai intereseaza in conditiile astea ca i-a crapat baba? vai, ce rea sint! dar toti avem aceeasi soarta… eu m-am resemnat demult… ce mai era? aaa, sa-mi iau iar pisica, sa n-am cu cine s-o las in casa cind mai plec prin lume, sa-mi fac program dupa mienuatul ei, nu mersi, mai bine arunc eu cu pietre in ciini. 🙂

    lulia: foarte interesante pozele. multumim pentru linkuri.

    Like