Bologna

DSCF5388Nu insist prea mult asupra tirgului international de carte de la Bologna, o sa scriu despre asta  dupa ce ma intorc in tara. Sigur si in Gazeta Jurnalistilor unde n-am limita de spatiu si probabil in Observatorul cultural, asa ca nu va plictisesc pe un blog personal cu astfel de amanunte.

Bineinteles ca am facut niste mici timpenii, dar nu-s asa importante. ma trezesc insa mult mai relaxata decit anul trecut si de pe strazile astea straine imi adun unele idei si ginduri cam periculoase de altfel, periculoase in sensul ca de obicei le pun in practica. si mai periculoase ca la altele voi renunta fara mila din simplul considerent ca poate ar fi cazul ca oamenii sa mai alerge si singuri pentru proiectele lor, ca oricum nimeni n-o sa stie, vada, simta, cunoasca decit daca trece singur prin anumite intimplari. si-abia atunci va aprecia un alt fraier care alearga pentru ei. sincer, imi ajung propriile griji, iar acum, cel mai important, imi place linistea mea mai mult decit nervii altora.

DSC00263in biroul de presa, de unde si scriu de altfel acum, dau de cuplul Erc Press, primul meu editor imi zimbeste oarecum surprins, si parca nu, ca pina la urma unde ar putea sa fie Zully daca nu intr-un birou de presa, tot la un tirg de carte pentru copii, iar sotia lui schiteaza o propozitie pe care n-am inteles-o prea bine. am dat si eu un buna ziua sec. as fi putut sa dar si un buna ziua ne-sec, dar Erc Press e demult din alta viata, din alta poveste, si chiar fix acum, de pe alte meleaguri, ca daca nu ar fi trebuit sa-mi fac taman atunci acreditarea pentru tirg, i-as fi invitat la un cappuccino sa stam de vorba despre una, despre alta. cindva mi-au placut mult oamenii astia doi si mai cred ca fondul lor este unul foarte bun, dar poate ca am fost in contratimp de nu ne-am inteles.

mai departe ii zaresc prin multime sau standuri, luati-o cum vreti, pe cei de la Corint, cred ca sint singurii editori din romania pe care i-a speriat un blog :)))))) al meu, se intelege! nu asta, celalalt. nu voi recunoaste niciodata ca am sarit calul, fiindca, desigur, nu l-am sarit, ah, poate la nivel de limbaj, cum probabil nu vor recunoaste nici ei vreodata ca adevaratul motiv al *plecarii* unor oameni din firma lor din buricul orasului (degeaba aveti firma in buricul orasului, ca tot tarani sinteti, vorba unei prietene!) are ca element de reactie simpatiile si antipatiile unei sefe, competente, asta se intelege de la sine.

asta se potriveste si cu ultimul meu articol din fhm ce are ca subiect pizdismele barbatilor, dar nu m-am gindit la ai de la corint cind l-am conceput, acum fiind si ei din alta poveste si din alt film, din alt articol, ca sa zic asa, ca sa mai conteze. dar mi-a fost destul de greu sa fiu decenta scriind pe un astfel de subiect, mai ales ca aveam citiva muzi si muze de toata frumusetea. nu e de mirare, ca expunindu-ti ideile la modul general atitia cu musca pe caciula se simt atacati de spusele mele.

acum na, ca sar de la una la alta, abia astept sa ma intorc pe-acasa, sa luam anumite probleme de miini si de picioare si sa le aruncam la groapa de furnici, ca eu, una, m-am cam saturat de unii cretini care nu stiu sa faca diferenta dintre o metafora si o comparatie dar rigiie venin, ca si cum ar fi centrii nervosi ai universului sau butoanele fara de care lumea asta n-ar exista. tot zici la un moment dat sa fii diplomat si sa-i lasi sa faca spume, ca oricum de le-ai da o palma verbala dupa ce le desfiintezi rind pe rind fiecare cuvint, nu mai dorm doua saptamini de draci, timp in care tu probabil mai vezi o tara, mai vizitezi un palat, mai scrii trei reportaje.

DSCF5409sa revenim la alte lucruri mai frumoase. Palatul Ducal din Modena nu prea m-a impresionat, desi se pare ca este unul dintre cele mai mari din Italia, vechi de 374 de ani, acum transformat in sediul Academiei Romane. din pacate, intrarea este interzisa publicului, asa ca nu mi-a ramas decit sa ma plimb prin jurul lui si sa fac poze. ma simteam ca unul dintre chinezii aia care, imediat cum vad ceva interesant, scot din geanta telefonul sau aparatul de fotografiat si tac-pac.

DSCF5355apoi m-am oprit intr-un parc. asta se intimpla ieri cind dupa ce mi-am aruncat bagajele la hotel, pardon, bagajul (jefuit si ala in aeroportul din romania) am luat orasul la picior si am mers vreo 10 km pe jos, asa ca Mayro draga, mi-am cam facut norma pe ziua de azi in ceea ce priveste exercitiile alea ale noastre hai hui pe strazi ca antrenamente pentru Camino. trebuie sa recunosc ca nu e chiar asa de simplu sa mergi de-amboulea printr-un oras, oricit ai fi de pornit sa cunosti lumea, plus ca nu aveam decit un rucsac in care se gasea o carte (616, de la Tritonic, ceva simplu, cum îmi iau de obicei cînd călătoresc,doar n-o să car ”Amurgul zeilor” sau ”Upanishadele”, sa fim seriosi), doua capitole rupte din Vatican (dar sper sa si lucrez prin restaurante in timp ce astept sa vina pizza sau nota de plata – incredibil cit de lenti sint italienii – se mișcă în reluare -), aparatul de fotografiat, trei pixuri si toate trei, ce naiba faceam cu atitea?, o portocala, pe care totusi n-am mincat-o si pachetul de tigari, din care totusi n-am fumat ca n-am avut unde, deci nu stiu, dar cred totusi ca acolo pe Camino o sa fie ceva incredibil de greu, fiindca daca aici ai un hotel la care sa tragi seara, in partea cealalta esti intr-o continua miscare si nu stii nimic, cum arata refugiile alea, daca ai unde sa faci un dus, daca si daca… si-apoi mersul… gagico, eu cred c-am cam pus-o! caci la sfirsitul zilei am cazut frinta si cu o durere cumplita de fese si de picioare.

nu e simplu nici sa mergi de-amboulea prin tirg, dar bine, eu stiam precis unde sa merg de data asta si ce standuri sa abordez. ok, am cataloage, am luat toate declaratiile ce trebuiau luate de-aci, am facut poze si cui nu trebuia, doamnelor, domnilor, ma retrag la mormintul lui Pavarotti (care se afla in Modena) sa-i duc niste flori si sa pastrez un moment de reculegere, iar miine o sa ajung la uzinele Ferrari (aaa, uite, domle, daca nu dadea faliment Autocarul scriam si pentru ei ceva), vineri ajung la Venetia (orasul cu miros puternic de peste) , iar simbata acasa, daca nu cumva se prabuseste avionul. picanteriile le pastram pentru w-end. la fel si pozele.
Brigitte Bardot intr-un Ferrari (young and beautiful – foto făcută în Fiere – la mama Ferrariurilor)

DSCF5510

aveti grija de voi.

Advertisements

23 responses to “Bologna

  1. Deci calatorie in neagra strainatate… Mmmm… Ti-am zis ca sunt un mare colectionar de magneti de frigider de prin diverse colturi ale lumii? Nu?! Pfuaaaa… Ce-am uitat!

    Like

  2. Sa-i dau lui Ene o clantza. In rest, numai de bine pentru tovarasa noastra din strainatate. Salutari fratilor de la periferiile Italiei. Tudor dixit!

    Like

  3. japonezi, mai. japonezi sint aia care tac-pac pozatul, nu chinezi 😀
    chinezii sint aia cu valizele…

    Like

  4. mai, eu nu inteleg o treaba, foarte simpla pana la urma. de ce mama naibii intalnim oameni pe care ii apreciem, respectam, iubim poate si, dupa un timp – relativ, ca intotdeauna -, descoperim ca “nu merita” tot ce oferim noi (apreciere, respect, iubire, se intelege)?

    am o prietena care, in momentul in care te cunoaste, la prima discutie cu ea te ataca pur si simplu cu toate defectele ei, cu toate povestile esuate si greselile vietii ei (si n-ai cum sa dai inapoi, desi e cel mai potrivit moment sa nu te.. “murdaresti”, dar asta e partea a doua). si totusi, desi ai senzatia ca o cunosti deja mai mult decat ti-ai fi dorit de la inceput, stii la ce sa te astepti de la ea si, daca alegi sa mergi mai departe, cum ar veni, stii cu cine ai de-a face. tout simplement. e mai sanatoasa metoda asta sau trebuie sa asteptam sa ne dezamageasca oamenii de langa noi pana ne retragem?

    asta apropo de “cindva mi-au placut mult oamenii astia doi”.

    Like

  5. =))
    pai daca asa scrii dupa o zi de plimbare, tare sunt curios cum oi scrie dupa o saptamana pe Camino 😀
    puneti mana si antrenati-va bine ca nu e de joaca cu pelerinajul!
    poate ar trebui sa mai bagati si vreo cateva pachete de servetele umede in rucsacelele voastre de 2 kg 🙂

    Like

  6. :)) mi-am adus aminte, parca anul trecut tot in drumul asta al tau te-ai intersectat cu ceva vanzator de bilete de autocar. hm? sau m-am incurcat?

    oricum era ceva amunzat, pt mine de acasa, ca pt tine era cu nervozari.

    nu se prabuseste nimic. 😛

    Like

  7. draga mea, am dat de naiba. sau de dracu. sau de cine vrei tu. dar o sa facem fata, chiar daca o sa fie ultimul drum. in fond, ce mai conteaza? 🙂

    Like

  8. deci ai aparat foto! huaaa!
    mi se pare romantic ca ai fost jefuita la plecare, asa nu o sa uiti de unde ai plecat. 😐

    aici e vacanta, relaxare, soare frumos. si o noutate blonda si foarte inteligenDa.

    enjoy ur time!

    Like

  9. Da, da, despre Venetia! cand iei tu o pauza, sa ne scrii despre ea. Ma intriga si poate asa aflu si eu, merita efortul? Si…nu ne cunoastem dar, ca si lui Turkish, imi plac magnetii de frigider….lol… adu cativa ca, uite, faci vanzare =))

    Like

  10. turkish: ai uitat sa spui, da, ce sa facem acum? ca aseara chiar am vazut niste fluturasi misto de pus pe frigider, dar am zis ce naiba sa fac eu cu ei?

    mirela: vb lui raton: hai sa traim clipa si sa nu ne mai gindim la ce-a fost, ca asa departe sint de mine unele lucruri acum… dupa cum spuneam mai sus. si se tot indeparteaza pe masura ce fug clipele… nu stiu cum e mai sanatos, probabil ca e mai sanatos sa nu raminem blocati pe frecvente aiurea. miss u girl, desi nu stiu cine esti 🙂

    Like

  11. tudor: lasa-l mai :))))) si pe tine te-a gonit din tara fotbalistul? :)))) se zice ca e un om bun, mai stii? fraieri unii ca stau prin jurul lui… oricum e de bine, omul motiveaza la departari…

    v: ah, da? sint frati de cruce oricum. eu nu voi reusi sa fac neam diferenta dintre unii si ceilalti… acum bine ca stim cum sta treaba cu valizele si aparatele, ia sa fiu si mai atenta…

    cata: eu m-am antrenat nu gluma zilele astea, iar rucsacul s-a tot ingreunat asa ca m-am intors cu dureri de spate, zau…

    did: baicu costinel sa traiti! tot la datorie! parca trebuia sa ma intorc sa-i dau un pumn in figura… eh, asa amenint eu multe sa-mi stie romanii din italia de frica, si pe urma cind ajung acolo nu mai conteaza… iti dai seama ca intre timp au fost altii si mai baicu costinei :)))))

    mayro: pai nu mai conteaza, dar eu vreau sa ma intorc sa merg dupa aia in alta parte, c-asa-i sade bine calatorului… cu drumul… preoteaso, asa chestii faine am vazut si de-asa chestii si mai faine m-am ferit de na-m trei zile la dispozitie sa-ti fac capul calendar…

    patricia: vin si pozele, ca am inceput cu ele din avion si am terminat rotund pe o bicicleta.

    edi: cum sa uit de unde am plecat mai ales ca m-am si intors?! sa vezi tu romantism luni la munca ce-ti dau… oricum se pare ca pe fruntea mea a scris in ultimul an: jefuiti-ma! si cum adica noutate blonda? iar ati facut curatenie in lipsa mea? bai, nene, cum pleaca brunetele, cum apar blondele…

    xxl: rasfatatule, ferrari nu mi-au dat, m-au momit cu un cutit de taiat hirtia, zi si tu daca nu-s buna la afaceri :)))

    Isa: pai acum spui si tu? ia ca data viitoare anunt din timp sa puneti lista de cerinte pe-aici sa nu nemultumesc pe careva. hai ca aveti timp de gindire 70 si ceva de zile pina la camino, ca nu mai stiu cite au ramas, am pierdut notiunea timpului si a deadlinurilor prin Italia si zau ca a fost la dolce vita…

    Like

  12. aaaa, sa nu uit: bine-am revenit printre voi si… in romanica unde creste pina-n cer ridichea!

    hei rup!

    Like

  13. tulai, ce te scapasi la scris, mai-mai sa cred ca-ti fu dor:)) ia baga-te mata (fara cratima) la niste serioase, sa ne punem mintile si inimile la disputa:P

    saru’mana, tanti.

    Like

  14. eu una cred ca as face mai bine sa ma duc sa alimentez dispute la o bere. silva neagra – eufemism si conditia umana, cum ar spune un prieten.

    si matale daca-mi prinzi iar gandurili la cotitura.. vezi tu.

    Like

  15. turkish: asa car`vasazica, pai trecem si pe-acolo, ce sa facem acum, daca tot ni s-au intersectat drumurile pe strada 1907, de ce nu si pe-un canal. eu cred, arkadas, ca am cam bagat-o pe mineca 😀

    pai nu ma simt cu ochii oblici ca ii am deja, mai ales dimineata cind ma intreb ce-o mai vrea si ziua asta de la mine :))) chiar ca-s nebuni chinezii aia. cit despre cutite, mi-a explicat mie V. cum se casapesc japonezii intre ei si apoi sint aliniati in bagaje. poate ca de la chinezi li se trage totusi … moa` ce sadica am devenit… se vede ca e prima zi de munca. Iulico, tre` sa mai asteptam un pic dupa poze, ca-s mari si trebuie photoshopate cit de cit si offff, n-am timp de asta, dar promit ca zilele astea le arunc in lume, fiindca sint foarte frumoase.

    Like

  16. In prima clipa m-am uitat la manecile mele. Scurte. N-am vazut nimic care sa se fi bagat acolo. M-am linistit. In a doua clipa m-am gandit la mine. La mine plimbandu-ma prin Liverpool, capitala culturala europeana in 2008. Inca mai visez. Shhhhhh…

    Like