Update…

gata cu Cafe con leche in sensul ca de-acum va fi citita intre coperti. ajung atitea fragmente puse pe blog… din capitolul I am taiat mai mult de un sfert dupa ce-am terminat cap II. mi-am dat seama ca unele lucruri/discutii nu-si au rostul. caca – maca.

oricum, asa ca pont general, totul se termina cu bine. ca in orice poveste in care nu stii precis daca eroii au avut mai multa sila decit curaj atunci cind si-au luat lumea in cap. on and on, am asa un feeling deosebit ca, pentru prima data, dupa mult timp, lucrurile merg cum trebuie, chiar daca mai sint probleme administrative de rezolvat din cauza absolutei incompetente (dublata de o nesimtire colosala – asta vine la pachet, desigur) a unora dintre cei cu care am lucrat pina acum (zic unora ca la cit e lumea de paranoia se vor simti toti). revenire in forta cu linkuri vechi si solutionarea problemelor. mai incolo, nu azi. fucking shit, mult a mai durat.

de-acum je et company nu mai accepta decit vestile bune. o veste buna ar putea fi, de exemplu, ca pe vremuri de criza unii chiar dau faliment. dar nu dau, domle, se duc in vacante… o veste buna ar mai putea fi ca ziarul Libertatea si-a schimbat denumirea in Sclavia. lista ramine deschisa.

stire catre amigos: trimis o noua runda de carti postale.

ce fac in timpul liber: completez integrame spaniole cu dictionarul de sinonime in fata si ma distrez citind bloguri erotice tot in spaniola.

ce mi-a placut: confesiunea unui desenator roman stupefiat ca cei din Franta isi cereau scuze ca nu-i pot da DECIT 400 euro pe un desen.

si o predictie: cartea asta va avea un destin fabulos!

buuun. si-acum in timp ce asteptam, ne vom trai viata cu pofta pe ritmuri de Manu Chao.