Pamplona in singe

Azi a fost una dintre cele mai singeroase corride pe care le-am vazut vreodata. Zbierete, strigate, impingeri, tauri innebuniti de oameni, oameni innebuniti de singe.

Anul trecut pe vremea asta trimiteam in tara un articol care se incheia asa:

“Trebuie să recunosc că a fost foarte amuzant să privesc toate acestea de la masa mea, în perfectă siguranţă, la kilometri distanţă de locul faptei, dar mi-a bătut şi mie inima, încercînd să pricep care e şpilul nebuniei, că doar nu se năpustiseră taurii din senin în oameni, ci ei doriseră asta, aşteptaseră zile în şir, se pregătiseră, aşa că mai bine s-ar fi rugat să-i ţină picioarele la fugă, nu să-i apere San Fermin de tauri.

În fine, cu trei minute înainte de a se da startul, bărbaţii începeau un joc de gleznă derutant şi făceau cele cîteva exerciţii de întindere a musculaturii. Apoi, cineva dădea semnalul. Asta era partea care-mi plăcea cel mai mult. Se făcea o linişte în care simţeam pînă şi eu, de la distanţă, cum pocneau urechile. Atît de linişte, încît se auzea pînă la mine zăvorul porţii atunci cînd era tras. Şi haidaaaaa leeee… Începea corrida.

Tropăitul taurilor se amesteca în mulţime cu tropăitul picioarelor de macho. Nu văd nici acum un act de curaj în a alerga de tauri sau înaintea coarnelor lor ascuţite. Nu e ca şi cum te-ai înfrunta direct cu ceva anume şi cel mai bun să cîştige. Nu e ca atunci cînd stai faţă în faţă cu el şi-l aţîţi cu capa roşie cum fac toreadorii. E doar un borş de strigăte, împunsături şi înghiontiri pentru supravieţuire. Fuga pentru propria viaţă. O fugă dementă pe străzi. Care durează 5 minute. 5 minute cît 5 ore.
Bietele animale. Bărbaţi şi tauri.”

aparea pe site-ul Eva. articol pe care l-am introdus si in “Cafe con leche”.

Azi dimineata a murit un tinar de 27 de ani, cu aorta sectionata de cornul unui taur de 500 kg. Moarte in Pamplona n-a mai fost din 2003. Jur ca nu ma mai uit la asa ceva. Nu e nimic amuzant in asta. Niste dobitoci.