Games People Play

„Nu, nu”, mi-a zis. „Vreau să scrii ceva doar pentru mine”.
Sincer, mi-era lene să fac asta. Şi ce anume la o adică să-i scriu? Un mail? Un răvaş? Un sms? Nu. Voia pagini întregi din viaţa mea.
„Ce să faci cu ele?” l-am întrebat.
„Să te cunosc mai bine”
„Mă cunoşti deja”, îi spuneam.
„Totuşi, scrie-mi”
„Totuşi scrie-mi” nu era acelaşi lucru cu „totuşi scrie”. Mi-am dat seama că voia ceva care să-i mîngîie vanitatea, o probă a iubirii, un test ori cam aşa ceva. Ceva care să-l facă să se simtă bine.
„Ai mai făcut chestii de-astea?” l-am întrebat.
„Ce chestii?”
„Adică dacă ai mai cerut altor femei să scrie pentru tine”
„Am multe flori minunate în colecţie”
„Toate ofilite, presupun”
A ignorat ironia şi mi-a spus:
„Dar tu o să le întreci”.
În ce? În ofilire?
Hahaha, ce lejer pot să scriu despre toate astea acum.”

(Cafe con leche, cap. De capul meu, nu mai scriu paginile ca oricum nu vor fi respectate, sucapitol “Jocuri de adulti”)