Unii inca dorm…

altii sint inca supercapsati pe ce-am zis acum trei ani, cacat, eu nici nu ii mai tin minte pe aia/alea, cine dracu or fi si, in fapt, nici nu cred ca am vrut sa aflu vreodata ca altfel inca mai interactionam cu ei. dar ma umfla risul cind stiu cum dadeau tircoale ca sobolanii morti de foame, doar doar le pica o bucata de cascaval.
si ce-ati facut, draga, intre timp? s-a schimbat ceva in viata voastra? nu?? probabil am avut dreptate, deci pa inca o data si definitiv.

Un link despre biruri.

Si daca tot am terminat subcapitolul “Cuibul de vulturi” din Cafe con leche, iata cite ceva din viata vulturilor. Cam astea sint sunetele salbaticiei pe care am incercat sa le reconstitui in prima zi de mers pe jos, urcat /coborit Pirineii si primit vintul in fata.

Poate ca aparent linkurile astea nu au nici o legatura intre ele, dar m-au ajutat sa inchei unul dintre subcapitolele de care sint multumita si la care tineam foarte mult. Nu termin pe 21 iunie, dar am un ritm bun. Bine ca n-am facut vreun pariu.

eroticos periodicos caput se acabo

Una dintre deciziile pe care le-am luat in ultima vreme a fost sa renunt la colaborarea cu FHM. Ultimul articol l-am scris acum trei saptamini si va aparea in revista din iulie-august. Nu pentru ca nu-mi facea in continuare placere sa scriu pentru revista care mi-a gazduit pornirile cind misogine, cind umoristice, ci pentru ca simt ca s-a incheiat perioada experimentarii stilului epistolaro-caricaturistic, cu vagi tente erotice.

Ce-am invatat din experienta asta care a durat doi ani si a fost una dintre cele mai frumoase colaborari ale mele:
- ca sexul este important, dar nu CHIAR atit de important,
- ca problemele oamenilor nu sint de natura sexuala neaparat, ci de cautarea/descoperirea unui om in care sa se reflecte si sa-si echilibreze slabiciunile, mai ales,
- ca unii dintre cititorii care au spart gheata si mi-au scris au un incredibil simt al umorului si m-au amuzat mailurile lor, probabil in mai mare masura decit am incercat eu sa-i amuz cu micile mele caricaturi,
- ca la fel, multi dintre ei au o baza solida de principii care-i guverneaza si de-aici dilemele existentiale la care sint supusi (dar probabil ca asta ii face si mai veridici),
- ca o zona oricit ar fi de periculoasa de abordat, trebuie sa ai curajul sa treci si prin asta,
- ca exista si presa fara cenzura si asta depinde foarte mult de cel care impune directia unei reviste, altfel nu as fi scris,
- ca barbatii sint mult mai relaxati decit femeile si nu fac atita harmalaie in jurul unui subiect cind sint alte probleme mai importante de rezolvat,
- dar ca exista femei in fata carora o sa-mi scot palaria oricind si fara nici o problema atunci cind iau o decizie care pare dramatica, dar, care in timp le aduce linistea sufleteasca…
- ca publicul difera de la o tara la alta, la fel si modul de a recepta subiectele sexuale (aici s-ar putea face o intreaga dizertatie)
- ca mai e mult de furca si mult de sapat in stereotipurile si prejudecatile generatiei 30-50 de ani de acum,
- dar ca nu voi eu cea care va face asta.

Pentru mine, sa scriu luna de luna in FHM, din orice colt al lumii as fi fost, sa ma adun la masa de scris, oricare ar fi fost aceea, si sa fac rezumate despre false probleme sau sa sintetizez discutii purtate cu unii sau altii, a fost o superba relaxare si un mare noroc. Datorez asta unui om care a avut incredere in mine de la inceput pina la sfirsit, dar, incredibil chiar si pentru mine, simt ca nu mai am ce spune acolo. Si-atunci am preferat sa ma opresc.

Salutari redactiei de barbati si imbratisari singurei femei care a mai ramas acolo pe baricade. De-acum voi fi si eu doar un simplu cititor. : )