de ce sint unii limbisti

ca n-au coaie, d`aia. si “cine n-are singe incepe sa plinge” vb lu suie paparude. cind vad ditai barbatii ca se scurg pe sub birou cind intra un sef in incapere imi vine sa le dau un cap in gura. nu-mi plac oamenii care se chircesc aiurea, care se contorsioneaza din pricina propriilor lor interese. zau daca merita.

si atunci imi spun ca mai sint si prosti facuti gramada, desi la primele fraze nu par. sint sigura ca ati dat peste persoane care dau din coada ca niste catelusi atunci cind sefu plateste masa, asa ca stiti perfect despre ce soi vorbesc. daca ii intrebi: de ce ai, bah, personalitatea asta de leguma? nu vezi ca ala e mai prost decit tine? cica ei gindesc pe termen lung. gindesti pe dracu! daca gindeai nu erai la cheremul unuia mai prost si mai fluiera-vint decit tine.

acestea fiind zise, va doresc o saptamina rebela!

se poate sa fie ceva care te duce cu gindul la responsabilitate. un cuvint greu, am putea spune. anuleaza-ti toate responsobalitatile fata de tine insuti si vei deveni sclavul perfect. n-am nevoie de cuvinte prea multe ca sa trag o linie intre mine si ceilalti. daca ajung sa am nevoie de cuvinte, de obicei alea sint si ultimele pe care le mai auzi de la mine.

am asa un soi de sictir in momentul ala… incit cuvintele abia ies, dar privirea spune totul. e o noapte atit de perfecta ca-mi pot vedea sictirurile viitoare, de fapt, ma apropii de ele, sint gata sa le scuip, n-o fac. nu e momentul.