Sintem intelectuali, ce mama dracului…

Aveam de gind sa propun un articol pentru Observatorul Cultural, dar hai sa fim seriosi, cite exemplare se vind din revista aia? Si pentru ce sa-mi risipesc eu darile de seama sau in git in reviste care abia se citesc? Plus ca prima si ultima data cind am scris despre autorii de LPC, mi-au fost cenzurate unele fapte pe motiv ca as fi iscat polemica prin cultura romana, care, ajungind sa fie reprezentata de niste editori-sarlatani, inconjurati de tot felul de tatze si taranci, ridicate subit la rangul de mimoze, cu o singura cultura in cap si anume cea blow-jobului, biensur, nu mai avea nevoie de ceva paie pe foc. Doamne fereste sa suparam lumea buna…

Scopul articolului meu de atunci era ca unele fapte sa fie relevate, sa fie aduse la cunostinta publicului odata, iar unii dobitoci aratati cu degetul. se intelege ca deja imi asumasem responsabilitatea a ce spuneam acolo. Normal ca era necesara o polemica.

Nu scriu pentru cultura romana, nu scriu pentru editorii-sarlatani, nici pentru intelectualii ratati si nici pentru ipocriti a caror singura abilitate e sa pupe curul oricui pentru a-l vinde la nevoie. Pe intelectualii ratati daca ii iei la bani marunti si ii intrebi ce au vrut sa spuna in cartile lor, sau daca au bine cristalizate ideile in cap, daca sint in stare sa moara pentru ele, or s-o dea de fiecare data de gard si or sa-ti lipeasca vreo doua epitete, trei metafore si zece neologisme de se va alege praful de cele citeva idei cu care nu vor merge niciodata pina in pinzele albe. De-aceea cind e vorba de polemica esueaza, se fofileaza, dau din colt in colt, renunta, revin, se incrunta, se caca pe ei, mai exact. Si e simpla psihologia asta, fiindca in viata de zi cu zi abia reusesc sa-si intretina familiile, iar daca au o vacanta peste hotare asta nu se datoreaza lucrarilor vindute, caci daca nu se intimpla sa fie si editorii propriilor lor opere nu vor sti in veci tirajul exact, asa ca la revedere. Singura sursa de intretinere vor fi niste articole ici si colo, si acelea abia daca vor fi platite, fiindca le e jena sa-si evalueze corect munca. Deh, ei sint intelectuali, au printipuri, nu se injosesc, patima lor nu are pret, umilirea in schimb, da… iata de ce cultura romana NU EXISTA. Daca, spuneam, prinzi picior de intelectual in vacanta sigur a lins pe cineva pe dindos, ca nu mai putem vorbi de familii burgheze in al caror puf s-ar fi putut naste in zilele noastre un geniu al culturii romane, a carei genialitate s-o poata sutine mostenirea din tata in fiu. NU! Acum putem vorbi insa de mostenirea din cojoc in cojoc, din oier in oier, nu c-ar fi o rusine sa pasti oile, cind e o si mai mare rusine in tara asta sa fii olimpic la ceva.

Ionesco, Brincusi, Mihaileanu nu au fost niciodata ai Romaniei. Cit au vrut sa faca ceva pe-aici, nu i-a motivat nimeni, nu i-a incurajat nimeni, nu le-a sustinut careva ideile, arta, valoarea, si toate cuvintele astea mari care au facut din ei artisti ai lumii, dar in nici un caz ai tarii in care s-au nascut.

Scriu pentru tinerii care au mai apucat cit de cit o bruma de educatie ca lumea (de la dascali, nu de la mortaciunile de azi, lesurile astea carora le pling pina si elevii de mila) si care n-au facut din cititul cartilor asa mare scofala, desi au mincat la micul dejun cu cartea in fata si au dormit noptile cu ea in brate. Scriu pentru cei care pun pret pe munca lor si nu se lasa mintiti, manipulati, prostiti in fata sau injunghiati pe la spate, pentru cei care nu intorc obrazul, n-o sug aiurea in tramvai doar pentru ca ala se numeste dorinta, interes, glorie sau scaun la patrat. Scriu pentru aia carora nu li se pare normal ca sarlatanii sa profite de pe urma tineretii, entuziasmului, nesabuintei sau nepriceperii lor. Pentru cei care n-au crezut niciodata ca tot ce zboara se maninca. Pentru cei care nu pun botul. Scriu pentru cei a caror inteligenta nu intra niciodata in criza, de-aia am si avut grija sa fac curatenie pe-aici si sa execut istericalele unor muieri care se dadeau in stamba de zici ca erau cel putin verisoare cu lady Di. Specific asta pentru cei care au avut totusi rabdare cu anumite insemnari, absolut necesare la vremea respectiva.

Acum pot aduce la cunostinta pentru publicul pe care mi l-am inchipuit. Fie ca ala e format dintr-un singur cititor, sau 10 sau 200.
Relatez pentru cei care vor sa afle si n-au cum decit prin experientele altuia. Cu cit stiu mai multi cu atit e mai bine si mai sanatos pentru “cultura” romana.
Raspund cu capul pentru asta. Pentru ce scriu adica.
E si mai interesant ca de fapt nu mai dau doi bani pe tot ce se intimpla in peisajul asta ipocrit si lipsit de culoarea elegantei, a fair-playului si a bunului simt. Am lasat totusi loc sa ma (mai) las surprinsa atunci cind voi vedea pe careva ca face ce trebuie, cum trebuie, in ciuda tuturor celor care merg in aceeasi directie haotica, aiuristica si de-a dreptul tembela. In toata aceasta maimutareala a spiritului, aceasta degringolada bahmutoido-columbeneasca, voi recunoaste pe loc pe cel care are de gind sa schimbe ceva, si voi aprecia mai mult, fiindca stiu cit ii e de greu.

Recunosc si ca am boala pe intelectualii romani, in primul rind pentru ca sint lasi, egoisti si niciodata inaintea vremurilor. Nu stiu pentru ce mama dracului au facut atita carte. Sa stea sa boicoteze prin ograzile lor, la micul dejun, sau la cina cea de taina, toate actiunile guvernului, aparitiile in public ale vedetelor-porno, sau stirile tiganiadei otv, protv, acasa tv si alte mui-tv? Sa tremure in fata oglinzii si sa-si exerseze speechuri pe care nu le vor tine niciodata atunci cind trebuie, in fata cui trebuie, fiindca nu li se va oferi niciodata ocazia PENTRU CA nici n-o vor cauta?!

In al doilea rind, confunda diplomatia cu resemnarea. Dau din umeri prea des, pe motiv ca au familii de crescut si copii de educat, ratind lamentabil la faza cu puterea exemplului.
Sint obisnuiti sa arunce totul in circa generatiilor viitoare, ca asa spune istoria: “tara asta nu e voastra nici a urmasilor vostri, ci a urmasilor urmasilor vostri”, si iata cum a ajuns pe mina tiganilor… ca astia se gindesc la puradeii lor pentru acum, nu pentru mai incolo. Iar daca, aleluia!!!, ajunge vreun intelectual roman sa calatoreasca, iar vreun italian, elvetian, englez sau francez il face tigan pe domnul nostru spilcuit, deodata se umfla tarita orgoliului de neam in el si se simte lovit in istorie si cultura, dar cind o sa se intoarca in tara, o sa uite tot tot tot. N-o sa faca nimic, n-o sa incerce sa schimbe nimic, in continuare va sta cu ochii beliti cit cepele la protv, otv, tvrm sau alta muie-tv.

In al treilea rind va astepta. Va sta cu miinile in sin si va astepta. Uite-asa va sta. Cu miinile in sin va sta. Si va astepta. Ca altcineva sa-i rezolve problemele. Ca altcineva sa ia atitudine. De ce sa se expuna el, cind poate sa profite de pe urma unui prost care se crede mesia culturii, sabia lui damocles, conan barbarul sau matrix reloaded? El e intelectual, nu vrea singe, doar daca se poate un colt de piine, daca se poate un bon alimentar, daca se poate… macar atit… putin vrea si el, nu mai mult… atit cit sa-si plateasca o pijama, un cozonac, un fleac de necesitate. Nu vrea sa se umileasca sa-si ceara drepturile stipulate prin contract, dar daca… doamne, daca se poate, cineva, oricine, sa vorbeasca pentru el, ca el are altceva de facut. Niste carti de citit, niste emisiuni de boicotat, niste neologisme de invatat…

Bai, intelectualule roman, trezeste-te din ratare… scoate-ti miinile din sin si sustine-ti ideile, sustine-ti arta, munca, iesi la lumina, scutura naftalina de pe tine, scoate ceva din intelectul ala cu care te falesti atit, dar nu esti in stare sa participi la o polemica publica.

Cine are acum, pe loc, tupeul sa spuna, sa scuipe mai precis, o nedreptate care l-a marcat? Nume, locuri, fapte? Fiti intelectuali odata pentru totdeauna, ce mama dracului…