Dia del Libro

ideea unei zile mondiale a cartii si drepturilor de autor a venit de la guvernul spaniol, ca astia, ca orice stat civilizat, cred in necesitatea respectarii intelectului national si nu merg pe slogane puturoase, oi, oi, oi si speechuri avortate despre cit de importanta este cartea, gen “ai carte, ai parte”, care in Romania s-a transformat in “ai carte, esti bou”.

e de la sine inteles pentru orice pici de 5 ani ca asa s-a propagat cunoasterea in lume, de la papirus incoace, chiar daca si tincii spanioli cresc cu desene animate, dar o activitate nu o anuleaza pe cealalta. sigur ca spaniolii il au pe Cervantes. noi il avem pe Ion Creanga si in afara de o bojdeuca alte onoruri nu i-am adus, si nu-l stim decit noi, ca cine sta sa-l traduca asa cum trebuie si sa-l arate lumii, cind editorii sint multumiti ca nu i-a mai ramas nici un urmas care sa-i ceara drepturile.

spaniolii, in schimb, au avut ideea sa celebreze moartea lui Cervantes la nivel mondial, si iata cum 23 aprilie s-a decretat “dia del libro”. aprocrifele spun ca si Shakespeare pare sa fi murit tot pe 23 aprilie, inca un motiv in plus ca celor de la Unesco sa li se para minunata ideea spaniolilor.

tot azi este si Festivalul Trandafirilor, am auzit ca in Barcelona miros strazile a roze la ora asta, iar obiceiul este ca femeile sa primeasca flori, iar barbatii carti, un tabiet pastrat din Evul Mediu. Piata centrala din Zaragoza (Piazza del Pilar) e plina de barbati si femei imbracati in haine medievale. am fost mai devreme si m-am plimbat printre ei. copiii alearga porumbei sau se tavalesc pe jos.

sint cumulate azi mai multe sarbatori, in afara de Ziua Cartii si festivalul Trandafirilor (care in Zaragoza e de fapt festivalul garoafelor rosii si galbene, culorile steagului aragonez), se mai sarbatoreste si Sfintul Jordi (adica Gheorghe la noi), deci e nebunie pe strazi. s-a declarat zi libera peste toata suflarea, magazine, supermarketuri, centre de tabacco, totul inchis.

pe calea Independentei, in Piazza España, numai tarabele de carti sint viu colorate, iar aragonezii au iesit pe terase ca serpii. am vazut zeci de oameni cu garoafe si carti. altfel in timpul saptaminii, mai ales pe vreme de siesta nu vezi uneori suflare de om.

am primit cinci invitatii de la Escuala de Creacion, revista On Cultura, editorial Pomaire, Gaceta Editorial si Libros el Nacional. am studiat curioasa comunicatele lor, transmit intr-un fel anume bucuria de a te face partas la munca lor, fara sa se sparga in figuri cit sint ei de buni si cei mai tari, mai tari decit aia din topul topurilor. sint scurte si spun esentialul, daca vrei sa participi la activitatile lor, bine, daca nu, iara bine, nu-ti promit excursii gratuite pe luna ca ai avut amabilitatea sa-i bagi in seama. nici ca scriitorul cutare e cel mai tare. nu, nene, e normal ca oricare alti o mie de scriitori sau o suta de mii, mai buni sau mai putini buni.

chiar si tarabele de carti sint simple, toate imbracate in aceleasi culori rosu si galben, nu mi-a sarit nimeni in fata sa-mi bage pe git pliante, nu m-a tras nimeni de mineca sa particip la evenimentul lui, care e unic fata de ale altora care nu sint. si nici nu mi-a urlat vreo trompeta in urechi ca sa ma scoata din sarite ca n-am trecut pe la standul cutare. lucurile sint atit de simple aici. te plimbi si daca te opresti sa rasfoiesti o carte nu sare vinzatoarea la tine, in fapt, o angajata a editurii, sa-ti spuna ca e cea mai buna carte din lume si daca nu o cumperi ti se va prabusi biblioteca, plus peretele pe care se sprijina. ceea ce mi se pare normal, ca stiu eu mai bine decit oricine ce trebuie sa cumpar.

apropo de asta, i-am cumparat stimabilului domn Vodky “El talento de Mr. Ripley” a Patriciei Highsmith, sa intru si eu in rindul tabieturilor spaniole…

alte poze…

Lecturi si plimbari usoare! Si la multi ani tuturor cititorilor din toata lumea… in special, cititorilor mei, aia care au mai ramas