Posta Romana

Caragiale nu ar avea succes abroad, fiindca situatiile aberante NU exista decit in Romania si nu pot face sa rida decit cetatenii Romaniei, si numai ei le-ar intelege la justa NON-valoare, oricare altii le-ar considera iesite de pe fix. O sa incerc sa fac articolasul acesta cit mai amuzant, desi in ziua cu pricina, mi-am bagat si scos toate cele in numele tuturor care au primit tratamente asemanatoare de la angajatele Postei Romane. Au trecut citeva zile de-atunci, asa ca totul e rece si devine doar o situatie din multele la care asistati zilnic. Sa nu mai spunem ca nu vorbim pe fapte concrete.
Urmeaza o noua dare in git. Fara feelinguri. Doar dialoguri absurde.

Partea I.
Cu trei zile inainte de a pleca din tara, intr-o minunata zi ploioasa de vineri, trimit un colet cu plata ramburs de la posta din Medgidia. Doamna de la ghiseu foarte saritoare si incredibil de agila pentru o lucratoare de posta. O cunosteam ca nu era prima oara cind trimiteam colete si, de obicei, ma servea cu promptitudine.
“Doamna, zic, se poate sa primeasca mama banii ca eu nu voi mai fi in tara”
“Da, se poate ca nu e suma mare. Vine cu mandatul si gata”
„Sigur?”
„Stati s-o intreb pe diriginta”
„Va rog”
„Da, confirma diriginta postei. Nu este nici o problema. Daca era peste 300 lei, trebuia sa faceti procura, asa… nu are sens”.
Plec fericita. Desi ciuciulete, ca nu-mi luasem umbrela. Am mai rezolvat o problema.

Partea a II-a
Cu doua saptamini dupa aceasta tarasenie, am o discutie cu mama pe messenger, ca am invatat-o sa ma bata zilnic la cap.
„Am fost la posta azi cu mandatul pe care l-ai primit”
„Foarte bine”
„Dar nu mi-au dat banii ca au zis ca-mi trebuie procura”
Pauza pe messenger.
„Da, asa e, am uitat sa-ti spun ca NU-ti trebuie procura, fiindca e suma mica. Asa mi-au spus ele, ca altfel treceam totul pe numele tau atunci, ce dracu”
„Se poate, dar nu au vrut sa-mi dea banii. Au zis ca-mi trebuie procura”
Explic.
„Nu-ti trebuie procura, fiindca ele cu gura lor asa au spus. Daca nu intrebam de doua ori, poate nu insistam acum. Te rog sa te duci inca o data miine si sa le spui ca e suma prea mica pentru procura ma-sii. Si ia-le si numarul de telefon. Daca nu rezolvi tu le sun eu.”
„Bine”

Partea a III-a
Next day.
„Mama, am fost azi la posta. Mi-au spus ca nu-mi pot da banii ca s-au intors inapoi la destinatar”
„Destinatarul eu sint. Cum sa se intoarca la destinatar? Ce-i porcaria asta? Nu esti in stare sa rezolvi o problema simpla? Vrei sa vin din Spania sa scot de la posta niste amariti de 24 de lei? Cum sa se intoarca asa repede de pe o zi pe alta? Trebuiau sa ramina acolo cel putin 10 zile. Ce-i asta? Pacaleala de 1 aprilie?”
„Mama, nu te enerva. Asa mi-au zis, ca doar nu sint timpita sa ma duc de doua ori si sa nu rezolv nimic”
„Bine. Da-mi numarul de telefon”

Partea a IV-a.
Dimineata. Next day. Trrrr.
„Buna ziua”
„Buna ziua”
„Doamna, va rog frumos, faceti-mi legatura cu fetele de la colete si nu ma puneti pe hold ca sun tocmai din Spania”
„Dar ce treaba aveti cu fetele de la colete?”
„Vreau sa pun niste intrebari in legatura cu o problema. Se poate?”
„Spuneti-mi mie. Sint diriginta Postei”
„Imi pare bine ca v-am prins pe dvs. Uitati care e problema” Asa si asa. Spun. Nu mai reiau.
„Pai sa vina mama dvs si sa scoata banii daca are mandat”
„N-auziti ca a fost si nu i-ati dat?”
„De ce nu i-am dat?”
Culmea e ca nu-mi pierd rabdarea. Sint calita cum ar veni cu astfel de situatii. Chiar nu mi-o inchipuiam pe mama sarind ghiseul si jefuind posta.
„Nu stiu sa va raspund la aceasta intrebare. Oricum faptul e consumat. Nu stiu daca se mai poate face ceva si de fapt nici nu stiu de ce v-am sunat, e vorba poate de faptul ca am platit niste taxe pentru un serviciu pe care nu mi l-ati oferit?”
„Poate mama dvs nu a stiut”
„Ce sa nu stie?”
„Pentru cine erau banii…”
„Va vine sa credeti ca locuim la aceeasi adresa, cel putin in buletine, si ca mama e cea care mi-a pus numele chiar din prima zi de cind m-am nascut?”
„Pai…”
„Pai da. Deci… eu nu am sunat sa va trag de urechi, ci doar sa va atrag atentia sa nu se mai intimple situatii de genul acesta. (ceea ce, ma rog, e cam acelasi lucru, hihi) Putina mai multa atentie de clientii care platesc taxe postale, se poate? Ca daca nu intrebam mai ziceam, dar asa…”
„Da, da”
„Bine, multumesc ca m-ati ascultat. O zi buna”

Pauza de tigara.
Pina la urma chiar nu stiu de ce am sunat. Probabil sa-mi treaca de injuraturile de cu o seara inainte. Probabil pentru ca eram satula sa nu mi se rezolve la timp problemele. Probabil pentru ca nu mai pot sa tac. Sau ca nu mai am nimic de pierdut. Probabil pentru ca inca mai cred ca situatia se poate schimba daca atrag atentia. Poate ca data viitoare CHIAR vor fi mai atente. Poate ca macar unu va scapa cu bine. Poate ii vor ajunge banii si coletele unde trebuie, fara sa faca drumuri mii de-acasa la posta si invers.

Partea a V-a

Dupa-amiaza, same day.
„Mama, iar am primit mandat de la Posta. Tot ala. Tot pe numele tau”
„Hai nu ma innebuni”
„Offf, miine iar ma duc”
„Vezi sa-ti iei umbrela daca ploua”

Deja aveam emotii ca mi se rezolva smecheria. Hahaha… Un nou mandat chiar in ziua in care sunasem.

Partea a VI-a
Next day.
„Mama, vin de la Posta”
„Asa.”
„Tot nu mi-au dat banii, dar m-au recunoscut de cum am intrat pe usa”
„Cred si eu. Doar era a treia oara cind mergeai acolo saptamina asta. Si ce ti-au spus?”
„Stiau de problema. M-au tratat ca pe o regina.”
„Bai sa fie!”
„Si-au cerut scuze, au zis ca au sunat la posta din orasul de unde primisei banii si le-au cerut alora sa-i trimita inapoi. Cica sa trec luni sau marti din nou”
„Bai sa fie! Si de-aia te-au chemat? Sa-ti spuna sa mergi IAR saptamina viitoare?”
„Eee, lasa. Mi-au mai dat un colet pe numele tau din Elvetia. Ceva cu bursele de jurnalism”
„Ca sa vezi. Pe ala trebuia sa-l primesti fara sa te deplasezi”.

Amuzant, nu? As ride in hohote daca mama nu s-ar fi operat la picior si daca n-ar merge schiopatind.