Oameni de cuvinte

Gloria pamfletului a cam apus din cauza unor editorialisti pretentiosi, care-si zvicnesc scuipaturile pe paginile unor ziare, pe care, de altfel, le citeam cindva. Cum spuneam mai jos intr-o alta insemnare, cind se erijeaza nerusinatii si nesimtiti in aparatorii principiilor, nici de-un amar pamflet nu le mai iese. Zic amar, nu amarit, si nu e o greseala, ca-ti trebuie ceva talent in minuirea metaforelor ca sa fii amuzant si sa transmiti un mesaj, astfel incit sa nu pari o maimuta gen Doru Octavian Dumitru. Ceata asta de smecherasi imi creeaza din ce in ce mai des impresia ca functioneaza dupa cum o roade elasticul de la chiloti. Orice subiect e bun pentru ei, numai unu real nu. De unde timp, frate, pentru investigatii?

Tot ce e investigatie se cheama dare in git, mai nou. Si problema nu e ca dai in git pe cineva, dar cam cu asta ramii. Masuri un se pera iau, iar astia care actioneaza pe toate fronturile si utilizeaza ca instrument de lucru online-ul sint niste idioti, dupa parerea sus-pusilor editorialisti, care se tin departe de jucaria asta, fiindca e cih! Ei si cercetatorii britanici, germani sau bengalezi, aia cu statisticile lor desucheate, in fapt inexistente, reprezinta unul si acelasi produs: stupiditatea. Tot ce nu intra in ograda lor de interes nu numai ca nu exista si e anticultural, dar e bun si de psihanalizat pentru, uau, inca un editorial.

Majoritatea editorialistilor romani au la dispozitie hirtia pe care-si varsa dejectiile, ironia fina de altadata fiind inlocuita cu flegma butucanoasa, iar neputinta de a se vedea tipariti in tara sau in afara, inexistentul succes la public, ii transforma in niste catelandrii morocanosi care pling pe falsele baricade ale culturii. Victimizarea asta lamentabila, patetica si plina de spume, duce la niste avorturi de cuvinte, mincarimi de coaie si mult zgomot pentru nimic. Ce ma intereseaza pe mine parerea ta de expert in ale nimicului cind nu ai o baza de date si fapte concrete pe care sa-ti construiesti afirmatiile puerile?
Cind vorbesti despre nimic, daca nu ai umorul lui Seinfeld si nici ingaduinta amuzata a lui Tudor Octavian, daca nu urmaresti macar efectului smulgerii unui zimbet la citirea aberatiilor tale, ca nu are nimeni pretentia sa schimbi lumea cu ura ta, daca nu ai reusit cu iubirea fata de oameni, buni, rai, prosti sau destepti, atunci ai macar decenta sa te dezlipesti naibii de tastatura si sa te apuci de gradinarit. E mult mai relaxant pentru nervii tai, zau… Nu vrea nimeni sa auda de moartea ta subita in timp ce lucrai la un astfel de editorial. Forta si substanta cuvintelor nu vin din minuirea unor epitete tari, ci din substanta principiilor de la care nu ai abdicat, indiferent de citi au trecut cu furcile prin tine, sau citi au vrut sa-ti cumpere cuvintele, mintea sau rezistenta la balamuc, haos si nemernicie. Un cititor profesionist poate sparge lesne validitatea materialului tau si daca in final se intreaba: “wtf, ce-a vrut asta sa spuna?” ai o problema. Pentru mine sigur nu mai contezi, esti liber sa te spargi in figuri cit vrei, in doua zile o sa-ti uit cretinismele. Romanul ride si zice ca face haz de necaz. Hai, nu zau, probabil de-aia are cele mai scirboase injuraturi, mai ca-mi dau lacrimile de atita creativitate.

Ceea ce are efect acum in termeni culturali este o poveste bine scrisa. Ceea ce aduce trafic acum in termeni bloggeresti sint cazurile reale de prostie de care te lovesti zilnic in societatea romaneasca, si despre care scrii fara sa faci atit pe victíma, chiar daca esti. Ma intereseaza felul in care ti-ai rezolvat problemele, o sa vin sa te caut, sa te urmaresc, sa vad daca ai lasat-o balta, sau daca macar ai primit scuze. Inutil sa mai spun ca despre cazurile astea stiu si eu si altii, ca am patit-o fiecare, de la functionarii de posta pina la ridicatul din umeri ca tu esti de vina ca te-ai dus la doctor cind aveai o urgenta, sau idiotii de dupa fiecare ghiseu care nu sint in stare sa-ti dea informatiile corespunzatoare si nici nu-i duce mintea sa priceapa ca de-aia sint pusi acolo. Altfel sintem experti cu totii in de toate. Multilateral dezvoltati cum ar veni.

Paloma, ca revin din nou la ea, e experta in educarea adultilor si in descentralizarea invatamintului preuniversitar. Sint curioasa cine a educat-o pe ea sau mai degraba cine a reusit sa-i spele creierii in halul asta. La 52 de ani, cit se lauda ca are, exprimarea ambigua de coach si leadership m-a spart. La fel si manipularea ei vizibila de catre altii. Romanii sint cu totii niste leadershipi, niste conducatori de-astia de vase in plina furtuna, plutesc in deriva de ani de zile, dar singurele furtuni create sint in capul lor. E ca si cum ar incerca un disperat sa iasa din baia pe care si-a aromat-o cu propriile basini. Porumbita asta descentralizeaza invatamintul preuniversitar si crede ca a facut fapte superbe de coach. Deci, chiar nu am putut sa nu revin asupra blogului ei care se numeste atit de simplu si atit de reprezentativ: “cuvinte”. Un copil de clasa a treia ar fi avut mai multe idei in cap si o exprimare mai acatarii daca s-ar fi apucat sa-si descrie jucariile. In schimb, minuitoarei de cuvinte ii sufla vintul prin freza si n-are nici o idee clara despre ce vrea sa spuna… si pina la urma pe cine naiba intereseaza cind puterea exemplului a dat gres lamentabil?

Exista oameni care fac ce pot sa mai infrumuseteze lumea din jur, in conditii de falsa criza si cu putinele mijloace pe care le au si despre care nimeni nu vorbeste, sau se scrie doar cu fonturi mici undeva intr-un colt de pagina, si asta numai daca vreo agentie de publicítate si-a retras contractele. Teatrul Ion Creanga e neobosit, actorii de-acolo la fel. Teatrul Masca la fel. Zilnic. Ora de ora. O fac din pasiune. Si nu se dau cu capul de pereti ca iata ce-au facut. E necesar ca in ograda lor sa se intimple lucruri frumoase. E vital pentru ei asta. Nu primesc spagi. Uneori abia daca-si primesc salariile. Cine crede c-o fac doar pentru aplauze se inseala. Cutiile lor postale in continuare primesc aceleasi facturi luna de luna. Rezista intr-o lume monopolizata de stoicism, egoism, latraturi, praf, indiferenta, o lume cu sosele gaurite si claxoane infernale. Unii scriu “cuvinte”, altii trec la fapte.

Cei care sint platiti sa scrie cuvinte nu vorbesc despre fapte. Ci despre zvonuri. Sa-i intelegem si pe ei, nu? Am devenit cu totii intelegatori in ultima vreme, si cind ni se taie 30% din salarii, si cind nu le mai primim. Ziaristul de azi nu se mai deplaseaza la evenimente decit daca sint piscoturi pe masa. Nu mai cauta adevarul, devine expert in scuipatul printre dinti. C-asa vor sefii. Ce pretentie sa ai de la niste piscotari? Cei a caror flegma este insa vitriolanta, deocamdata tac. Stiu ca nu mai are rost. Vad destule spirite ciuntite, amputate, umilite, invinse, ca sa mai faca rau prin cuvintele lor.

As intreba marile voci ale presei, cele a caror mutra o putem vedea si pe la televiziuni, ce s-a intimplat de au dat lumii astfel de editorialisti. Cu asta se lauda ei? Asta au scos pe banda rulanta? Failure scrie si pe ei. Daca din munca lor a iesit o Romanie tabloidizata, faptul ca-si incrunta sprincenele pe la talk-showuri e vax albina. Desigur, nu e nici vina lor. E vina sistemului, al naibii sistem, de parca ar fi construit de extraterestrii nu de oameni, asa vorbesc toti despre el. Mereu e de vina altcineva, atitudine tot comunista, nu ala, ci alalalt era de vina. Si-atunci tot pe zvonuri se bazau, nu pe fapte concrete.

Iata un fapt concret. Ajungi acasa cu masina si ti-o parchezi pe trotuar, luind dreptul cetateanului fara masina de a merge in siguranta spre casa lui. Faci asta pentru ca si vecinul tau a facut acelasi lucru, deci se cuvine sa-i urmezi exemplul de vita. In loc sa rezolvi problema parcarii din zona ta, injuri ca vreun cetatean molestat de nesimtirea ta ti-a zgiriat jucaria. A doua zi iti cumperi alarma, pe care n-o s-o poata opri nimeni daca esti plecat de-acasa cu cealalta masina. Si tot asa, si iar asa, si stiu ca-mi racesc gura de pomana.

O mina de oameni care isi vede de treaba e prea putin atunci cind vitele sint experte in descentralizari. Si daca tot se exagereaza, procesul de la Nurenberg, un film care nu e despre gasirea vinovatilor, ci despre asumarea responsabilitatii, merita vazut pentru replica de final a lui Spencer Tracy.

later edit:

si inca o opinie de la rebel_yell despre mass media romana, opinie cu care sint perfect de acord.