Sevraj

Intr-o cafenea, printre straini vorbareti
unde nu astepti niciodata pe nimeni
conectata puternic doar de fluidul care te poarta
ca un cintec
incolo sau incoace
din cind in cind se cere wireless
ca sa-ti asterni lumea in fata scrumierei
si s-o privesti clipocind vesela in ferestre
Vad ca si tu bei cafea, la fel de departe ca si mine,
stai aici si pune-ma la curent cu visele tale,
evadari din rutina, si ce ti-ai mai pus in geamantan…
e rindul meu sa fac cinste
pentru tot restul vietii…
suna a crima organizata, stiu…
un fleac daca stai sa te gindesti…
ca ochiul lunii vesnic aprins pentru indragostiti sau somnambuli
indiferent, opac, aceeasi poveste…
fire de aur sau urzeli
lumina atee peste toate astea
umbre de juraminte fierbinti amestecate cu soapte
delicii de-o vara
prelungite nepermis de mult
ca sa ne doara mai incolo
cu fiecare bataie de inima sau castanieta
cu fiecare camera de hotel despuiata de tine
cu fiecare statie de autobuz in care nu ma astepti
cu fiecare muc pe care-l rasucesti in propriu-i scrum
chiar daca taci pentru ca nu vorbesti
tacerile tale imi curg in singe
ca o ploaia rara
nici nu mi-am dat seama ca era atita seceta in mine
sa facem echilibristica deci
pe firul de paianjen al dragostei
se cer inepuizabile abilitati de saltimbanc
altfel
o sa cadem lati muscind pina la singe din carne
si nu vom sti daca e sarea trupului cea care ne asteapta
sau timpanele care pleznesc de placere
ca niste corzi dureroase de vioara ce ma acorda in mi minor
mirosul halucinant de sex
drogul necesar niciodata suficient
sevraj
dispari in mine ca intr-o calatorie fara intoarcere
si ramii acolo calm cum te stiu
lucid si domol
crud ca o fiara infometata
musca si termina incet
devoreaza cu putere
savureaza ultimele picaturi
ca si cum ai bea o cafea tare
undeva intr-un loc unde nu astepti niciodata pe nimeni
pentru tot restul vietii
auzi, tu? chiar daca pare mult
poate e doar o secunda…
un fleac daca stai sa te gindesti…