Zully's Words

blog de calatorit incolo si incoace. viata e dincolo…

Despre revistele glossy

pe care atit le blameaza unii. pe liniute, sa vedem cum stam:
- apar intotdeauna la timp, asta inseamna ca cei care au grija de ele sint oameni foarte organizati si eficienti. sa nu mai vorbim de fler.
- in caz contrar, alte verigi au de suferit. de la public (pe care-l pun pe primul plan) pina la marketing (care functioneaza dupa reteta)
- au o grija deosebita la detalii, si dupa cum stim, detaliile sint cele care construiesc produsul finit.
- in redactiile lor gasesti oameni tineri, inca entuziasti, sofisticati, femei elegante, frumoase, bine imbracate, cu gust accesorizate, care-ti lumineaza toata saptamina cu surisul lor, barbati care nu te dezbraca din priviri, chiar daca trec pe la sedintele lor de shooting tot felul de alte femei frumoase, sau poate tocmai de-aia, sint obisnuiti cu trupuri frumoase, nu li se mai par atit de picate din luna, oameni care te privesc in ochi cind iti vorbesc, oameni care stiu pretul unui vin bun, al unui trabuc de calitate, restaurantul bun din oras, cafeneaua cea mai linistita unde pot vorbi, nu urla. in sfirsit, oameni care au vazut lumea si nu s-au zavistit de ea. cu toate astea n-au fumuri si e o placere sa-i asculti povestind despre acele detalii pe care nu le baga in seama un calator frustrat ca n-are bani indeajuns in portofel.

Paranteza. Acum vreo trei ani pe cind eram PR la editura Corint, unul dintre cele mai placute momente ale zilei era cind ajungeam pe la redactiile revistelor glossy si inminam ultimele aparitii redactorului responsabil cu pagina de recomandari de carte. de fapt, ce sa mai, era singurul moment placut al zilei. plecam de-acolo ametita de parca tocmai fusesem imbratisata de un val de lumina si tinerete. apoi ieseam in strada si ma intepa in urechi cite-un claxon, sau ma intorceam in propria redactie si mi se strepezeau dintii cind ii observam pe colegii mei, morti de oboseala, nu scoteau un cuvint toata ziua, si daca o faceau imi vorbeau in dodii, de zici ca daca lucrau in book industry era realizarea lor cea de pe urma, sansa lor la pensia binemeritata. singurele dati cind luau cuvintul era in sedinte, da, sefu, cum sa nu, sefu, se rezolva, sefu… sau imi cadea parul din nas cind colegul meu la 1 metru distanta isi scotea ceapa si conserva de pate sa haleasca pe tastatura laptopului. si ce primavara frumoasa era in 2006. Paranteza inchisa.

- oameni care citesc, dar nu fac din asta o sedinta de bloc. e doar una dintre multele placeri pe care le savureaza. nu mai importante decit familia si prietenii lor. nu mai importante decit gesturile de generozitate pe care le fac fara sa se impauneze, ci doar pentru ca li se pare normal asta.
- oameni care scriu fara sa-si incrunte sprincenele. chiar si ironia lor e calda, ca o manusa de matase, in care s-au pitit, nu stiu cum, vointe de fier si personalitate.
optimism, culoare, viata. promptitudine. inteligenta de a trai frumos si de a reflecta asta in munca lor. e o placere sa citesti editorialele lor.

vb despre reviste ca FHM, Elle, Tabu, Esquire si Femeia. cele de calatorie. Time-Out. Cindva Unica.
oameni de la care am invatat enorm, caci nu se cramponeaza de fleacuri, dar care le pot crea, ca sa reziste pentru ceea ce cu adevarat conteaza. timp pentru cultura. timp pentru calatorit. timp pentru scris. timp pentru alegeri. timp pentru prieteni. timp pentru proiecte. timp pentru miile de telefoane, sutele de mailuri, zecile de intilniri. din timpul acesta manageriat cu grija se construieste fleacul ala de care ai nevoie o data pe luna ca sa uiti si tu, la rindul tau, de miile de probleme, sutele de zgomote ce te polueaza fonic pe strada, zecile de certuri avute in zadar si marea criza ce te-a lovit din senin.

si ca tot veni vorba ma duc sa scriu despre o calatorie mai veche in timpul careia am facut bungee-jumping si nu mi-am mai revenit de-atunci de la aproape cazatura in cap. sau poate ca atunci m-am trezit de fapt.

February 11, 2009 - Posted by zuleiha | oameni, presa vremii | | 11 Comments

11 Comments »

  1. Chiar exista asa ceva, esti sigura?

    Comment by xxl | February 11, 2009

  2. Mi-ai smuls un suras. Mi-l pierdusem de vreo ora pentru ca tocmai ce am adunat nori si tunete pe tavanul redactiei si am pus niste puncte pe “i” mai aprins decat o fac de obicei.
    Asadar, mi-ai smuls un suras. Pentru ca, da, redactiile astea fancy-mancy si paginile astea trendy-cool sunt duse in spate de copile (sau copii, in cazul altor redactii) care isi poarta pasiunea in ochi, o vezi, o crezi. Ieri Alina, cea mai juna copila, a venit de la interviu (nu zic care, ca urmeaza in martie) transfigurata, beata, cu foile stranse-n maini: “Baaaaai, ce misto a fooost! Luanaaa, imi dai pagini multe, da? Si punem poze mici-mici. Da? Sa ma lasi sa scriu tot, da?” O revista glossy poate sa duca intre aceleasi coperti povesti cu talc, dulci nimicuri, minciuni frumoase, cuvinte care chicotesc, cuvinte care vibreaza. Revista ca si femeia. Depinde cum te uiti la ea, ce asteptari ai de la ea, ce prejudecati ai daca e, sa zicem, blonda sau are contur permanent de buze.

    Comment by luanadelablog | February 11, 2009

  3. xxl: exista. de mai bine de doi ani lucrez cu ei si au fost cele mai bune colaborari. lucrurile s-au rezolvat rapid si fara fandoseli, as putea spune ca vb in cunostinta de cauza. cit despre cititul lor, nu le cumpar chiar in fiecare luna, dar cind ajung in tara, imi iau ultimele numere si ma cocot in pat. incep cu cele de travelling si pina la amiaza ma pun la curent si cu alte noutati. dar eu nu vb despre ce citesc neaparat, ci despre oamenii care stau in spatele articolelor.

    Comment by zully | February 11, 2009

  4. luana: cu Femeia am crescut de cind cumpara mama luna de luna revista, almanahurile din anii 80 le am si acum prin biblioteca, ba chiar si unu din anii`70, ma distreaza coafurile din vremea aceea si sprincenele acelea subtiri-subtiri… chiar, de ce nu se mai fac almanahuri? aveau asa un quelque chose si pagini multe si interviuri cu femei misto, de la cele mai simple pina la cele mai dramatice. si erau povesti de viata neinventate, cu nume si poze reale, cu drame si exemple nefabricate. si din cind in cind mai venea un barbat care spunea cu voce baritonala, stai asa, sa spun si eu vreo doua vorbe cu tilc. cum face acum reporterul acela din paginile revistei, pune punctul pe “i” cu slujbele din america sau cu aventurile lui piperate. nu dau nume ca sa stirnesc curiozitatea, dar e primul articol pe care-l citesc de fiecare data.

    ce bine ca ti-am smuls un suris! o s-o mai comit de cite ori o sa pot :)

    Comment by zully | February 11, 2009

  5. uite-asa vine primavara in viata mea: cu o turcoaica vorbind pre limba mea. Un articol ca o declaratie de dragoste ce nu asteapta o data anume ca sa fie rostită.

    Comment by keloo | February 13, 2009

  6. Chiar asa frumos sa fie sau ai vrut sa te pui bine cu sefii? :P Hm… Daca ai fi lucrat la Romania Mare probabil ca ai fi scris aici ca Vadim e minunat si revista lui o mandretze.
    Si tot pe liniutze, sa vedem cum stam:
    - revistele glossy apar intotdeauna la timp pana cand banii spalati prin ele s-au dus sau pana cand patronul se plicti si isi lasa angajatii pe drumuri cat ai zice Sanomahearst.
    - am vazut atatea greseli in revistele glossy incat m-am intrebat adesea daca domnii si doamnele de acolo chiar s-au uitat pe ele inainte sa le dea drumul pe piatza.
    - redactiile lor sunt pline de ipocrizie, bisericutze, lins-clante, fantzi de Dambovita si matracuce aterizate si ele in presa who knows how, incat ai impresia ca ai nimerit in plin Kiritzescu. Cu gaitzele de rigoare. Sa nu mai vorbim de talentul jurnalistic al unor domnisoare, ala trece mai intai, vorba lu’ Vank, pe la sefu pe sub birou.
    Ai scris prea frumos despre revistele glossy si cei care doar le rasfoiesc la taraba ar putea crede ca e si adevarat. Cei ce au trecut pe acolo, pe la interminabilele sedinte de sumar, cu sefi artagosi si sefe nef…, cu colegi dusmanosi si gata sa-ti livreze un hanger in ceafa la prima intoarcere cu spatele, cu siguranta se amuza de postul tau ca de o gluma amara.
    Daca a fost un exercitiu de PR, l-ai reusit. Tu, Zully, ai fi in stare sa ni-l prezinti cu aripi si pe Belzebuth.

    Comment by S | February 13, 2009

  7. S., Belzebuth e cel mai interesant personaj, desigur dupa parerea mea. il prezint cu aripi sau fara de fiecare data cind pot :)
    liniuta ta nr 3 e un punct de vedere. s-ar putea sa ai dreptate, eu n-am fost niciodata angajata in astfel de redactii, si stau cit mai departe posibil de orice redactie. dar ce-mi povestesti tu aici e valabil si prin redactii de edituri si ziare, mai ales partea cu biroul, fufe, matracuce, sa nu generalizam, sint si oameni care-si fac treaba cinstit. eu am dat exemple de reviste in care n-am gasit greseli, iar articolele mi-au placut, vezi cele din Elle, mai ales.
    pe cei care le rasfoiesc la taraba nu-i intereseaza jungla din redactii, au nevoie sa-si umple timpul pe trenuri sau prin avioane cu ceva placut, doar n-o sa-si bata capul cum isi manageriaza trusturile de presa afacerea, zau asa. imi pare rau pt experientele tale nefaste din domeniu, nu esti nici prima, nici ultima, ba chiar as putea spune ca daca nici eu nu te inteleg, daca ai povesti verficabile si te tine spune-mi-le si mie, chiar ma intereseaza… cind o sa am timp o sa scriu si despre revistele de cultura… sa vezi acolo interese si frici numite diplomatii, cica… so… incearca sa stai departe de astfel de redactii, ce pot sa-ti spun, sau treci prin altele si mai si ca sa ajungi sa le apreciezi pe acestea.
    cit ai zice sanomahearst, majoritatea patronilor isi lasa angajatii pe drumuri cind acestia pling prea mult la usi dupa salarii. dar nu la sanoma, si nici la tabu, nici la ringier.

    S, jungla e peste tot, hahaha, ce noutate… de-aia exista maimute si de-aia exista Tarzan. eu n-am avut probleme cu sefii de la revistele glossy, si nici pe sub birou n-am stat, poate de-aia, mai stii? nu e musai sa ingenunchezi ca sa ajungi departe.

    mersi de comment. si nu uita, fara Belzebuth n-ar fi existat cunoastere, dar sa nu intram in filosofii adinci, ca s-ar putea sa ne impotmolim aiurea. sa raminem la micile fleacuri ale vietii. cel putin luna asta.

    Comment by zully | February 14, 2009

  8. Revistele astea nu apar in fiecare zi. Sunt lunare sau bilunare. Ai timp berechet sa modelezi textul. Subiectele sunt alese cu grija, cu mult mult timp inainte. Teoretic, in asemenea reviste ar trebui sa gasesti cele mai bine scrise texte. Practic, am mai gasit si exceptii. Vorbesc aici de articole scrise doar ca sa acompanieze niste imagini. Am gasit asemenea texte in Tabu si in Unica.

    Comment by doruletz | February 16, 2009

  9. Sunt sinteza societatii consumiste care ne mananca, sunt pline de clisee si stereotipuri pe care si le recicleaza intre ele, sau de la o editie la alta. Chiar in editiile de decembrie m-am inecat cu cateva mostre de clisee, in conditiile in care autorii articolelor tocmai cliseele le infierau pe blogul personal (ca e trendy nevoie mare ca redactorii lor sa aiba blog). Vin si cu exemple daca e nevoie; si stiu ce spun pt ca le rasfoiesc inca de cand exista doar playboy si unica. Subiectele nu sunt multe, si cum numarul revistelor creste, golul trebuie umplut cu ceva. Se scrie si bine uneori, sa recunoastem, dar daca renuntam la titlu, multe seamana.
    Vai, catamai civilizatia ca autobuzul vine de cele mai multe ori la timp; ca si cum nu e datoria lui sa faca asta.

    Comment by Minos | February 21, 2009

  10. habar n-am ce inseamna revista glossy. sper ca am scris bine, nu? Eu nu-mi cumparam decat “tehnium”, faceam sirene, radiouri, chestii d-astea. Si profu Adbulea, care era si la biblioteca scolii, ma tinea mereu la curent cu ultimele aparitii din seria “maini indemanatice”. singura revista d-asta pe care am cumparat-o a fost FHM-ul din luna martie. Sunt intr-o mare dilema. Chiar daca, inevitabil, anumite aspecte, de forma ca sa spun asa, sunt asemeni unui tablou imaginar prins pe un perete real, fondul problemei,limbaj juridic deh, este absolut real. SO!? daca m-ar fi intrebat cineva ce parere am despre acest fel de publicatii, as fi raspuns ca sunt doar poesti inventate de cei care le scriu. Acum stiu ca daca n-ar fi nu s-ar povesti.

    Comment by Ratza | March 7, 2009

  11. Buna Zully.
    Vad ca si tie iti plac revistele pentru femei, asa ca te invit la un mini-interviu despre ele.
    Intrebarile le gasesti la mine pe blog.
    Te rog sa-mi trimiti raspunsurile pe e-mailul lasat la acest comentariu.
    Multumesc.

    Comment by Mihaela | October 16, 2009


Leave a comment