Conectando me de ti…

Viata se muta in alta parte, intr-un loc unde cuvintele nu prea conteaza.

Nu cred in fericirile urlate, decit daca extazul se face in fata prietenilor tai, aceia pe care nici o distanta, nici un joc, nici o situatie nu-i va schimba in raport cu ce simti tu pentru ei, si nu exista situatie care sa schimbe reciprocitatea feelingurilor. altfel, de ce m-as extazia ca X-ulina s-a maritat, daca n-as avea date despre ea ca parea ultima in stare sa faca asta? mai departe motivul fiind ca nu mai crede in barbati? daca n-am date despre X-ulina, nu-mi pasa de urletele fericirii ei. straina fiind de ea, o gasesc patetica pe X-ulina. ma zgirie pe urechi chiar. in privinta asta sint ca o birocrata, n-au curs valuri de confesiune intre noi, nu existi.

altfel, prietenii mei nu si-au pus problema verbului “a fi” la ce mod sau ce timp sa-l conjuge cu mine. traim intr-o stare permenanta de prezent continuu, de parca am fi highlanderi si zilele noastre nu sint deloc numarate. n-au avut niciodata temerea distantelor, nu mi-au pus niciodata intrebarea “de ce pleci?”, au acceptat alegerile fara sa judece, fara sa transpire, am stiut marile evenimente din vietile noastre fara sa facem caz de ele, fara sa ne plictisim unul pe altul, am trecut cu ironie peste, ne-am trimis cadouri din diverse colturi ale lumii, n-a trebuit sa recunoasem ca ne-au napadit emotiile, fiindca am stiut ce efecte au unele gesturi in suflet. ne-am condus prin gari si aeroporturi, ne-am lipit mutrele de ferestrele autobuzelor sau ale trenurilor sa prindem ultima fluturare de mina, au fost importante despartirile, chiar daca nu ne-au placut pasarelele, holurile, tunelurile, golurile din stomac. a fost important sa stim ca lasam in urma un prieten care ne asteapta oricind, pe care-l putem astepta oriunde si oricit. de-aia cind cineva s-a indoit la un moment dat de prietenii mei am stiut ca cel care va disparea va fi el, nu ei. ei n-au avut prea des tupeul sa-mi spuna ca am ales ceva gresit, nici daca a fost vorba de un ceai, daramite de timpul pierdut printre oameni si tari straine. dar cind au facut-o, am stiut ca asa e.

ca o consecinta, nimeni nu a inteles gresit pe nimeni. si nici nu s-a paranoizat de preocuparile celorlalti in afara importantei lui fiinte. poate noi nu sintem oameni???

altfel, despre barbatul vietii poti spune: “Nu citeste si nici nu se ingrijoreaza de incalzirea globala. Nu a auzit de Dalai Lama si nici de Budha, dar e un om bun. Ca un prieten cu care te asterni la drum lung fara griji!” si mai multe ar fi de prisos. detaliile trebuie pastrate pentru viata in doi, ca de-aia se numeste viata in doi. altfel de ce?

sau… invitatie la nunta: “Bai, in jurul meu a innebunit lumea. Se fac anunturi peste anunturi (cununii, casatorii, mizerii). Eu n-am facut nici unul, dar prin martie cred ca o sa fac cununia civila. asa ca adu-mi si mie un tricou de ala de la rebahas sa am si eu ce sa imbrac.” daca si ea, ultima aventuriera… chiar ca a innebunit lumea…

in schimb, eu aud despre nasteri de copii si ma ofer nasa. am deja in colectie trei fini nenascuti si fireste trei promisiuni smulse. voi fi genul de nasa care le va acoperi prostiile sau cea care-i va invata sa fumeze. cel mai sigur si una si alta. acum c-am spus-o s-ar putea ca cel putin o familie sa se razgindeasca!!! n-are decit, o sa le scot ochii parintilor la cina cea indepartata, de peste citiva ani, cind eu deja voi fi invatat sa gatesc mai ceva ca ratattouille si ma voi lauda cu ceilalti doi fini ai mei, carora le-am platit calatoriile de studii prin europa. “v-ati speriat de o tigara”, o sa le spun, turnindu-le vin in pahare, ca sa amortizez socul invidiei, dar stiu ca n-o sa ma lase inima sa fac discriminari nasesti. hahaha!!!

altfel, ceva fara fasoane, dar destul de amuzant incit sa ne faca placere sa mai luam si altadata cina. sa ridem. sa ciocnim pahare. sa depanam amintiri. sa ne punem la curent cu vietile noastre rebele, boeme, pribege, ia-o cum vrei! sa ne adunam in jurul vinului in orice caz. sa auzim risetele copiilor nostri in gradina pe orice vreme. sa schimbam zimbete complice intre noi, sau sa ne intelegem din priviri, ca si pina acum.

o viata simpla, dar plina. sa imbatrinim frumos.
in sfirsit, un apus de-asta rotofei care sa moara in spatele gradinilor noastre de trandafiri.