It`s Movie Time

Sau ce se mai intimpla in proaspatul “club de lectura”, caruia i-am pornit motoarele pe 10 decembrie. l-am numit “clubul celor 13″ ca sa ne poarte noroc, dar si pentru ca in loc de 12 persoane, sint… 13.

buun! intrucit am convenit cu totii sa nu anuntam dinainte ce carti vom primi luna de luna de la partenerii nostri de club, asta pentru a nu strica surpriza deschiderii plicului primit prin posta (sau dezamagirea : D), am mers mai departe si ne-am promis ca nu vom scrie despre cartile acestea nici pe bloguri. ajunge ca le facem recenzii in notebookuri. Nick (singurul barbat din harem) a avut ideea sa trimita si 38 de filme, salvate pe 8 dvd-uri, dintre care doar zece le vazusem, iar unul nu l-am putut deschide, ca mi-a dat eroare.

o sa fac niste scurte log line-uri pt cei din club, ca sa-si astepte rindul mai cu drag, dar nici sa nu piarda vremea cautindu-le pe cele mai bune, fiindca chiar e de lucru sa stai asa in virful patului in plina iarna si sa lenevesti la filme. bine, unii dintre voi le veti primi vara, dupa cum veti avea norocul, dar ca pont major, cel mai bine de vazut in doi.

1. “L`auberge espagnole” – cu Romain Duris, cel care face un rol exceptional in “Moliere” si in mai vechiul “Gadjo Dillo”, joaca aici un student care-si continua studiile in Spania, mai precis in Barcelona (unde voi fi si eu peste fix cinci zile!!), si are un fel de dolce vita printre ceilalti studenti straini cu care imparte o casa.

2. “L`amant” – un film dupa cartea lui Marguerite Duras (revazut) – povestea unei adolescente sarace (15-16 ani) care are o aventura cu un tinar chinez foarte bogat si care adolescenta se pacaleste pina la final ca l-a ales numai pt bani.

3. Notting Hill – cu Julia Roberts si Hugh Grant, ceva siropos, previzibil, stil americanesc, chiar daca totul se petrece la Londra. Mesajul pe care l-am priceput: vai ce viata grea are Julia Roberts ca actrita… mai evident de-atit nu putea fi. Nu inteleg de ce in toate filmele Hugh Grant joaca rolul indragostitului idiot, mereu incurcat de situatiile in care-l pune tipa (a se vedea si „Bitter Moon”, unde era mai tinerel, si de-a dreptul papleaca, si cum se mai rusina el la discutiile despre scatologie, apoi in „Patru nunti si o inmormintare”, unde Carrie (Andie McDowel) il tine pe jar timp de trei nunti si o inmormintare, ca la a patra renunta amindoi (dulce, dulce si-acolo, atit de dulce ca a incasat British Academy Awards long time ago). Memorabila replica lui Peter Coyote din Bitter Moon spusa cu naduf „don`t be so British”…

4. “Le fabuleux destin d`Amelie Poulain” – un scenariu superb, unde Audrey Tatou joaca rolul unei tinere nu chiar atit de inocente daca luam in calcul strategiile ei de punere in scena a unor farse, filmul asta imi aminteste de cartea cu melcul buclucas al lui Eduard Tone. ceva luminos si crud in acelasi timp, ca o dimineata de aprilie.

5. “Snowcake” – sau Sigourney Weaver interpretind un personaj autist, ale carei actiuni au mai multa logica decit cirdul de vecine de peste drum.

6. “Zbor deasupra unui cuib de cuci” – l-am revazut numai pentru ca Jack Nicholson semana cu tata in perioada cind a jucat in filmul acesta. Unde McMurphy se preface ca e nebun si-i iese de minune, dar pina la urma ii arata sistemul in ce s-a bagat. Evaluarea lui se termina cu transformarea sa in leguma, asta nu-l impiedica pe the Big Chef sa-i redea demnitatea si sa demonstreze lumii ca indienii chiar stiu ce inseamna prietenia. Memorabila scena in care Nicholson fura autobuzul cu nebuni si se duce acasa la amica lui Candy s-o ia si pe ea la plimbare, de ce nu? Iar aceasta urcindu-se in autobuzul cu pricina intreaba: „si… sinteti cu totii nebuni?” Si toti dau din cap…

7. “Amy`s O” – o porcarie tembela, dar am suportat-o pina la final, merge dupa ce-ti faci mina cu alte siropuri de Craciun.

8. “Lolita” – pedofilie, ce sa mai… Jeremy Irons la aparate…

9. Music & Lyrics – unde Hugh Grant schimba registrul si devine cintaret, cu o miscare de hips de lasa late mii de fane. Putem spune ca e ceva in toate astea cu priza la public, mereu incurcatul actor are farmec si pe la 40 de ani, in toate siropurile unde dragostea invinge, cu nelipsitul cliseu, ei ramin impreuna la sfirsitul filmului, au succes si everybody loves Hugh.

10. Imediat dupa asta simti nevoia sa te intorci in „Somewhere in Time” si sa iubesti in contratimp cu Christopher Reave si Jane Seymour, pe cind ei erau foarte tineri si atit de frumosi si erau dispusi sa gaseasca o bucla a timpului in care sa-si potriveasca ceasurile pentru a fura citeva clipe de intensitate.

11. “Das Experiment” – un film german, daca esti satul de americanisme si vrei sa experimentezi nebunia la care te imping conditiile impuse de niste medici psihiatri. Sau cum jocul se transforma in mercenarie curata. Un big brother scapat de sub control, din cauza unora care au impresia ca sint testati chiar si cind li se spune: „opriti-va!”

12. „Tinerete fara tinerete” – o varza cu ciuperci, un scenariu care incepe bine si se termina prost, dind-o in comunisme, hitlerisme si identitati duble. Repetitio mater studiorum, chiar nu inteleg de ce s-au extaziat unii la filmul asta. Pacat de nuvela si de trandafirii romantici, rosii ca singele… Sigur ca daca e Coppola n-are voie s-o dea in bara, dar pina la urma ce-a vrut sa zica???? A vrut sa foloseasca toate datele din nuvela lui Eliade, le-a urmat cu sfintenie, dar a uitat sa creeze atmosfera de fantastic… ceea ce conta cu adevarat, ma rog…

13, 14. Despre „August Rush” si „I am David” am zis acum citeva saptamini. Nu mai reiau.

15. „Henry & June” (revazut) – triunghiul amoros Henry Miller, Anais Nin si June something… erotism si viata de scriitor. Mi-ar placea sa cred ca unii scriitori fac amor asa cum scriu, dar mai bine sa te feresti de cei lucizi, chiar daca-ti ofera cele mai mari placeri, la pachet, fireste, cu neplacerile cuvenite, hahaha….

16. Pe urma poti sa te intorci la „Sleepless in Seatle”, revazut si asta, unde oamenii iubesc cuminte si daca tot se cauta atit, pina la urma ar fi pacat sa nu se si gaseasca. Chiar daca Meg Ryan e dulce si ea, n-o vad alaturi de Hugh Grant, probabil ni s-ar strepezi dintii, ajunge ca am adormit la parteneriatul ei cu Nicolas Cage in „City of Angels”, dar Tom Hanks are ceva tonic, asa ca ii poti urmari si indragi pe amindoi chiar daca nu se intilnesc decit la final, dar deja stii asta inca din prima parte a filmului, si relaxat fiind cu gindul asta, n-ai decit sa te hlizesti pe masura desfasurarii actiunii.

17. Apropo de Meg Ryan o mai poti vedea in „Kate & Leopold”, iar o alergatura de-asta in timp, numai ca de data asta totul se termina cu bine, film facut pentru despletirea sprincenelor, dar poti la fel de bine sa-l si sari, ca n-ai pierdut mare lucru.

18. „Habla con Ella” – in regia lui Pedro Almodovar (care pare inepuizabil) adica mie chiar imi place asistentul ala care violeaza o balerina in coma, dupa ce-a avut grija de ea timp de 4 ani, cu masaje, si cremuieli si spalat bullshituri, si-apoi o lasa insarcinata de-si revine tipa brusc dupa ce pierde copilul. Nimic moral in toate astea, ca doar de-aia e si bagat la zdup, dar pe urma te gindesti: si daca altfel nu-si revenea? Acest infirmier Benigno care spera pina in ultima clipa ca semi-moarta isi va reveni si care-i povesteste tot ce vede, tot ce face, ca si cum ar vorbi cu un prieten invizibil, dar atit de real, o masa de piele si carne si oase care nu se misca. Si atita tandrete peste toate astea incit violul este aproape justificat. Si disperarea lui Marco, al doilea personaj principal masculin, cu alta poveste muribunda in alta camera a clinicii de recuperare, cind Benigno i se destainuie ca: „vreau s-o iau de nevasta”, fiindca isi da seama ca e pointless sa-l faca sa priceapa ca o balerina in coma nu ar putea sa spuna „da” in fata ofiterului starii civile. Acest Benigno pe care nu-l intereseaza cit de vie sau moarta e mireasa aleasa, sau daca iubirea lui e macar impartasita… final imprevizibil??? Cel putin Almodovar te tachineaza cu ce crezi ca stii ca se intimpla sau se va intimpla. Unul dintre regizorii mei preferati.

19. „Miss Potter” – Renee Zelwegger in rolul unei autoare de carti pentru copii, a fost foarte funny filmul asta pentru mine, mai ales la partea financiara, cind autoarea noastra dupa prima carte avea bani sa cumpere paminturi in Anglia, ba chiar primea corect. Si banii si paminturile. Si replica unei mame catre fiica sa: „de ce nu poti sa vb si tu despre vreme ca toate fetele normale de virsta ta?” Nu poti pricepe ironia decit dupa o vizita prelungita in Essex. Pacat ca… dar nu mai zic, si-asa am zis destul. Si totusi, Britishii au farmecul lor tocmai in aceste mici imperfectiuni care tin de conservatorismul lor pe seama carora fac toti bascalie cind ii prind la inghesuiala… Doriti un ceai? J)

20. „The Unbearable Lightness of Being” – dupa romanul lui Kundera. Cu o Juliette Binoche, un Daniel-Day Lewis si o Lena Olin cu 20 de ani mai tineri, replica memorabila a doctorului interpretat de Lewis „take off your clothes” cu un anume zimbet sagalnic, un fel de chicoteala a amoralitatii in sex, unde poti sa ti-o tragi fara sa te gindesti la consecinte si fara sa aduci un prejudiciu femeii. De ce nu? Sigur ca nevasta interpretata de Juliette Binoche, ca orice nevasta corecta, trebuie sa sufere, asta nu-l impiedica pe chirurg sa-si vada de aventurile sale sentimentale. Va mai trece multa vreme pina cind femeile vor invata ca sexul extraconjugal e cea mai putin importanta forma de inselaciune cu care te poate cocosa un barbat si pina la final gasesc in personajul interpretat de Daniel-Day Lewis mai multe virtuti decit intr-o sleahta de preoti care vorbesc despre iubire fara s-o fi experimentat-o in vreun fel.

21. „What Dreams May Come” – ceva full de clisee, raiul, iadul, morti, raniti, viata dupa moarte, Orfeu si Euridice, o ciorba fantastica spre SF si nelipsitul copac al vietii… plus Robin Williams care sufera, sufera, sufera… blajinul domn Williams.

22. „Labirintul faunului” – nu am vrut sa-l mai revad, plus c-am mai vb despre el si in alte parti.

23. „A walk in the Clouds” – la fel nu mai rezist sa-l vad inca o data, dupa atitea reluari pe toate canalele. Mai bine revad Matrix cu Keanu Reaves.

24. „Va, vis et deviens” al lui Radu Mihaileanu – nu l-am mai revazut nici pe acesta, as fi fost deja la a 5-a vizionare, de unele filme chiar nu poti sa te saturi.

25. din „Trois culeurs” – merge de vazut doar „Blanc” (celelalte Rosu si Bleu sint slabute). Si asta chiar daca prefer filmele europene celor americane, mai ales de cind am vazut cea mai mare porcarie a anului „Quantum of Solace”.

26. „Young People Fucking”- sinistru!!! L-am vazut pe sarite, in 10 min era gata tot filmul.

27. Sa zicem ca pe registrul fucking avem si povestea de amor dezlantuit, cu amestecuri de sado-masochism, a lui Pascal Bruckner (care a fost cindva unul din autorii favoriti, pina cind am citit „Hotii de frumusete” si mi-a trecut). Revazut si acesta dar numai primul CD, la al doilea mi-am pierdut rabdarea, mai ales ca stiam cum se termina. De vazut totusi, mai ales daca ati citit si cartea „Luni de fiere”, carte citita la o virsta prea frageda. Si nici atunci n-am facut atita caz de ea. Am citit de asemenea o recenzie la acest film scrisa de un amator, ce-si ridica, sarmanu, tot felul de probleme existentiale si intrebari la fileul moralitatii, de ma cutremura imaginatia numai cind ma gindesc in ce hal ar putea sa-i fie astuia minutele de sex. Si ce se mai implica unii cu atita de violenta in actiunea unei carti sau in constructia unui film, ei, astia, care si-o trag iepureste, cu lumina stinsa si cu verighetele in dinti : )))

28. „Secretul” n-am rezistat decit un sfert de ora. O ceata de ezetorici doreau sa dezvaluie secretul fericirii, implinirii si a ce mai vrei sa intelegi din cuvintele astea abstracte si atit de mari. Cind te gindesti ca mi l-au recomandat atitia care au crezut in implinirea mea sufleteasca J)))

Si mi-au mai ramas de vizionat: „Andrei Rubliov”, pe care l-am lasat la urma fiindca e regizat de Tarkovski si trebuie sa imi impus o anumita stare ca sa rezist la el, „The Legend of 1900”, „Milarepa”, „The Green Mile” – pentru ca tin minte actiunea, dar nu mai tin minte mesajul (dupa un roman de-al lui Stephen King), „The Truman Show”, „Kinsey” si „Waking Life”.

Iar „What a Fuck Do We Know”, unde Nick a scris pe DVD cuvintul fuck cu stelute, adica f**k, hahaha… ce-mi plac barbatii delicati! Probabil de aceea nu am putut sa deschid filmul. Eroare, dom`le!

Vizionare placuta! : D