Read It Forward

Apropo de lepse, ca tot nu raspund la ele, hehe… (sorry, madelin), dar iata o idee care mi s-a parut frumoasa.

Jackie Binks este una dintre cele doua profesoare pe care le am la Centru (ce fel suna!!!, parca as fi la orfelinat…) ma rog… acum doua zile trec pe la posta cu gand sa trimit acasa un colet cu lucruri, care nici nu-mi foloseau, nici nu voiam sa le arunc (treaba care m-a costat cam mult, echivalentul unui dus-intors Mallorca, plus o noapte stat acolo). In fine, sa nu ne plangem…

Ei bine, pentru ca tot aveam drum la posta, Jackie m-a rugat sa-i trimit si ei o carte prin posta unei femei din clubul sau de lectura.

am auzit prima data de clubul de lectura de la Mrs Rose, gazda mea, si pentru ca nu parea sa fie un schimb de carti romanesc, am bombardat-o cu intrebarile: e club exclusivist? numai pentru intelectuali sau numai pentru femei? sunt un fel de casnice plictisite sau foste eleve eminente la Universitate? cati ani au cititorii acestui club? se discuta numai despre carti? si cum isi aleg cartile? nu se ivesc certuri pe comentarii? nu se incing contraziceri? e un fel de Friday night women out? si barbatii ce fac intre timp? ei nu citesc? sau au altfel de cluburi??? si tot asa si tot asa…

sunt peste 500 de cluburi de lectura in UK, unele functioneaza prin posta ca grupul dnei Binks, altele se tin in fiecare luna, acasa la cineva, prin rotatie. fiecare astfel de grup e unic, are o istorie comuna si-si gaseste propriul fel de a comunica, interactiona sau schimba pareri, de a-si construi nucleul de lectura, de a-l transmite mai departe. un fel de aventura a cititului.

Jackie Binks mi-a spus ca de 14 ani face treaba asta si ca de fiecare data e emotionata cand trebuie sa deschida coletul cu urmatoarea carte de citit, caci niciodata nu stie ce va fi. deci: ea si inca 11 persoane isi trimit carti prin posta spre citit. astfel au la dispozitie o luna in care sa-si scrie comentariile despre cartea primita (si citita, fireste) sau sa faca o scurta recenzie despre ea in agenda cartii, care este trimisa odata cu cartea. timp de un an 12 carti se rotesc in circuit inchis, iar la sfarsitul anului (depinde in ce luna ai inceput jocul) iti primesti cartea pe care ai pus-o in circuit cu 11 comentarii diferite de la cei 11 parteneri de lectura. Jackie mi-a mai spus ca nu i-a vazut niciodata pe prietenii ei de club, fiindca sunt din toate colturile lumii si toti sunt oameni ocupati, asa ca nu se pot strange intr-un loc anume, dar isi pot face timp sa citeasca, scrie si trimite recenziile mai departe. astfel se comunica prin carti si prin agendele cartilor.

Una dintre reguli este sa termini cartea de citit intr-o luna, sa nu rupi lantul de lectura. o alta regula este sa nu alegi o carte despre care se tot vorbeste in comunicatele de presa sau vreun hit comercial gen Harry Potter sau Codul lui daVinci, tocmai ca sa eviti riscul de a fi puse in circuit trei carti asemenea. zau, nu mai are farmec, se intelege de la sine de ce.

intotdeauna vei avea o singura persoana careia ii vei trimite cartea ta si o alta de la care vei primi: x trimite lui y si y mai departe lui z. inainte de a citi noua carte primita e decizia ta daca vrei sa citesti scurtele recenzii ale ante-cititorilor tai, sau preferi s-o citesti fara influente externe. indiferent insa de ce anume se intampla, nu trebuie sa jignesti cartea pe care ai primit-o la citit, chiar daca nu-ti place nici stilul, nici autorul, fiindca cineva din grupul tau o iubeste (de-aia a si ales-o pentru toti ceilalti), asa ca ai grija cum iti alegi cuvintele in mini-recenzia ta, astfel incat sa nu ranesti vreun partener de-al tau de club. pana la urma ideea finala si cea mai importanta este sa te delectezi si sa dai placerea lecturii mai departe…

in Anglia, micile grupuri intre vecine cultivate devin un fel de “seara cea mai placuta din luna”. aseara gazda mea, Mrs rose, mi-a imprumutat din biblioteca ei o carte (“The Reading Groups Book” – Jenny Hartley) in care se vorbea despre acest fenomen, ca iar venise la cina despre cluburile de lectura, ca pretext de fapt de a incuraja oamenii sa citeasca. este explicat aici pe indelete intreg fenomenul, dar cred c-ati prins deja ideea. la sfarsitul cartii exista si un top al autorilor alesi, pe primul loc fiind Louis de Berniere, cu Margaret Atwood pe locul 5 si Jane Austen pe locul 24 si tot asa (dar asta se intampla in 1999), ca in 2001 zadie Smith sa treaca deja pe locul 1, iar Isabel Allende pe locul 10.

eu cred ca este una dintre cele mai superbe idei pe care le-am auzit in ultimul timp. imi place mai mult felul in care functioneaza grupul lui Jackie, fiindca altfel ar trebui sa stau acasa, in orasul meu, si sa organizez serate de vineri o data pe luna, ceea ce, hm… e cam imposibil. dar asa, prin posta, la halul in care am de gand sa calatoresc urmatorii ani, as putea sa trimit de oriunde cartea pe care o am in grija.

se baga cineva in clubul meu? dar cititi cu atentie ce-am scris mai sus. se cere seriozitate