A saptesprezecea zi

Camino nu este pentru cei sensibilosi, ci pentru cei cu adevarat sensibili. vai, sper sa se vada diferenta, daca nu, ce importanta are? niciuna.

saptesptrezece zile pe un drum ca asta sint ca saptesprezece vieti traite una dupa alta. aventura ai vrut, aventura ai, madam, sa te saturi… dar nu e numai asta… unul dintre motivele pentru care am venit aici este toata istoria asta adunata printre farime de ziduri ramase inca in picioare… in Burgos am vazut catedrala de doua ori, am vrut sa zic am vizitat-o… El Cid – prima legenda citita, primul erou cu care tatal meu mi-a facut cunostinta…

(statuia din Piata El Cid , mormintul se afla in catedrala din Burgos)

(in gradinita manastirii San Nicolas)

(Jose, unul din pelerini, luindu-si ramas bun)

am ajuns la mijlocul drumului. se spun ca cine reuseste sa parcurga distanta asta pe jos ii vor fi iertate toate pacatele, va arde karme intregi de remuscari si regrete. nu stiu daca e adevarat. pentru mine nu conteaza asta, nu mai conteaza multe… e ca si cum am spart sau macinat intre degetele de la picioare, care ma dor in fiecare zi din ce in ce mai tare, toate faradelegile pe care le-am gindit, sau spus, toate regretele, anumite zbateri si nu vad altceva inaintea mea decit o infinita compasiune fata de cei care dorm inca in birourile lor, cu geloziile, inviidiile, pasiunile alea mici care-i guverneaza, maruntisurile, sau puterea pe care cred ca o detin, acele lasitati care fac din om un simplu animal instinctual care nu face altceva decit sa judece, sa critice, sa injure, sa se creada mai destept, mai inteligent decit restul lumii.

(cimitirul din Granon)

(Jeremy, the English guy)

(Eduardo, fiul sau, cel care mi-a gasit harta)

ps1: daca stie cineva unde pot gasi ghidul Liber Sancti Iacobi as fi recunoscatoare. O sa am mare nevoie de el la intoarcere.

ps2: o sa ramin vreo doua zile in Fromista ca sa ma refac. astept sa se deschida biserica San Martin a carei arhitectura simpla, eleganta, romanica, s-ar putea sa fie, n u stiu exact si nici n-am unde sa ma informez acum, una dintre piesele unicat ale arhitecturii romanice. o vad chiar acum de la fereastra unui albergue, cel la care m-am cazat.

ps3: oamenii pe care i-am cunoscut zilele astea:
Rainer, cu care am avut in Burgos o discutie foarte interesanta despre poezia germana, el insusi fiind poet, il gasiti aici.

si Olivier, care stia de Roland, nu si de Olivier, asa ca aseara, dupa masa, intinsi pe saltele, chiar inainte de a adormi, i-am spus legenda lui Roland, partea cu razbunarea. il gasiti aici, daca aveti timp sa-i rasfoiti blogul si stiti franceza. tot la el gasiti si poze si citeva insemnari despre drumul pe care-l face.