Don Manolo, Don Jose si Don Arrabal

o sa va povestesc foarte curind cum poti trai cu bani putini, sa vezi lumea prin talpi si sa fii al naibii de fericit, departe de betoane, de aer conditionat, de spuma preferata de baie, de creme cu arome ametitoare, de rujuri, de tocuri, de deadlineuri, de tacimuri, dar numai daca esti mai mult un copil al cimpiilor si spatiilor deschise, numai daca apartii oamenilor care vin in intimpinarea ta, ci nu invers.

(tricouri rupte)

(ioghi rizind de patul pe care l-a rupt)

intrebarea zilei este: ce mai aruncam azi?… nu stiu de ce, ca oricum am ramas cu foarte putine lucruri.

pe drum citim mesaje de la alti pelerini, sau poezii sau cintece scrise pe peretii tunelurilor sau pe pietre.

(mesaje de la pelegrini)

in Viana am mincat un paello cu pulpe de pasare, o minunatie… care mi-a cazut cam greu la ficat, dar asta nu m-a oprit sa fotografiez in continuare barbati frumosi, copii si batrini. dupa-amiezele ni le petrecem in piatete, stind la terase de vorba cu batrinii sau urmarind copiii cum se joaca.

aaaa, ca uitam… ne-am poreclit bastoanele de drum. pe al meu il cheama don Manolo, in cinstea hangiului din Estrella si a povestilor pe care mi le-a spus, al Mayrei se numeste don Jose, in cinstea hangiului de-aseara din Navarrete, iar cel al Yoghinului, un bat lung primit cadou de la un fost pelerin, are numele de Arrubal, o strada din navarette, orasul de-azi noapte.

in rest… probbail ca sinteti bine cu totii… noi mergem sa ne amestescam acum prin fiesta din seara asta, printre oameni care stiu sa traiasca… daca raminem si fara al doilea tricou, probabil ca in urmatorul oras vom face si shopping!
va las cu bine… hasta luego!