Camino Real

suna a tequila, cum bine spunea un amic…
zile cind chiar n-am stiut pe ce lume ma aflu, n-am avut timp sa constientizez ca eu intr-adevar plec, fiindca pina acum, la ora asta, cind ma pregatesc sa dau shut down pentru 45 de zile, n-am facut altceva decit sa alerg incoace si-ncolo, sa pierd acte si carduri pe care le-am gasit dupa ce le-am refacut pe celelalte, sa semnez contracte, sa-mi vad prieteni, o baie de prieteni, mai ceva ca primarii la electoralele lor, si mereu se intimpla ceva, altceva, pina in ultima clipa am reluat printurile de la sfinta alianta, ultimul articol pe care l-am scris a fost pentru FHM, sa fie acoperita si luna septembrie… teama ca nu termin, ca nu las totul in ordine, ca uit sa sun pe cineva, n-a mai fost timp sa raspund la citeva mailuri. teama ca nu mi se usuca la timp tricourile… a trebuit sa-mi inchid telefonul pentru o zi, sa nu mai aud vocea nimanui, ca sa-mi revin, ca sa inteleg ca fac intr-adevar ceva incredibil. ma rog, nu mai conteaza, miine la ora asta voi avea in miini carnetul de pelerin si scoica galbena cu bucluc.

o sa trimit reportaje, sintetizind stari, motivatii, intuitii, castele medievale, istorii apuse, si iar reinviate…. primul e scris deja, va aparea zilele astea pe eva.ro.

am 250 de euro pe card si un rucsac de 4 kg. strictul necesar. pixuri si doua caiete. no mobil. nu mi-e teama. nu-mi fac griji. o liniste ciudata si senzatia aceea de calm si rece pe care o ai atunci cind stii ca faci ce trebuie si ca vei ajunge acolo unde ti-ai propus, lasind destul loc pentru suferinta si bucurie. imprevizibil.

bunicul Mayrei a murit azi. dumnezeu sa-l odihneasca! ea n-o sa mai ajunga la inmormintare…

cu bine… mi-a venit taxiul.

shut down.