Ultima lansare de carte

Sarmanii mei provinciali… intr-un oras in care nu prea se intimpla mare lucru, acum au tabarit unii cu cartile lor si cu lansarile lor. o spun la modul duios.

oamenii sint cea mai mare realizare a mea, pentru ca mereu ma voi intoarce la ei, chiar daca le voi brutaliza slabiciunile in caricaturi literare, chiar daca voi avea momentele mele de pleosteala sau de salbaticie sau de cruzime. pentru ca oamenii sint mereu surprinzatori si mereu fac gesturi incredibile in opozitie cu altii care ramin la fel si nu fac nimic iesit din comun. doar stau in bancile lor si circotesc sau naiba mai stie. incep sa-mi iubesc orasul cu aceeasi forta cu care l-am renegat cindva, uitind cit este de linistit, de primitor, de iertator. pe scaunele din fata vor fi mereu oameni cu lacrimi potolite.

- si desigur, ca sa ma trezesc la realitate, mi-am pierdut legitimatia internationala de presa, chiar acum cind aveam mai mare nevoie de ea. nu stiu unde, nu stiu daca in Bucuresti, sau in Medgidia, sau in Braila.

anyway: iata pasajul din carte citit de un musulman: “… si tot ce e mai rau poate fi cuprins in apelativele astea, cu care te-au cadorisit toti pentru ca ai vrut sa le demonstrezi ca sint ratati in iubire, ca n-au prins niciodata trenul asta, ca nici macar n-au stiut sa-si cumpere biletul dus spre fericire. Ca au facut SEX si atit. Ca au vrut SEX si atit. Ca atunci cind au vazut cuvintul SEX au luat-o razna, ca atunci cind au mirosit SEX au uitat de tot, au renegat tot, ca atunci cind in sfirsit au avut parte de SEX, s-au transformat in altceva, ca atunci cind au pus mina pe SEX, gura pe SEX, cind si-au frecat SEXUL de SEX, ei au fost altii. Mai buni sau mai rai, dar numai atunci cu adevarat ei insisi.”