Suicidal Diary (I)

Doua verze

Mayra, 1, 60; 48 de kg; starea sanatatii: probleme cu plaminii si rinichii; teama de ape adinci; atacuri de panica; insomnii la greu

Eu: 1, 58; 52 Kg; starea sanatatii: rinichi cu probleme, colesterol ridicat din cauza stressului, migrene puternice (daca merg prin soare); la fel o pronuntata teama de ape adinci si de ciini, atacuri de panica (din senin), insomnii (nu chiar la greu), alergie la praf.

Si…

Un ioghin de Duminica: 1, 70; 60 de kg; sanatos ca un taur, data trecuta cind am vorbit cu el cauta betze pentru alungat ciinii salbatici din Foncebadon, satul parasit de oameni.

In rest, ne asteptam la bataturi, intepaturi de lacuste, tintari. Ne asteptam sa fim arsi de vint si de soare, ne asteptam sa slabim, sa cedam de oboseala, sa ne spunem ce ne-a trebuit asta, sa ne facem una cu pamintul pe care vom merge, sau sub stelele sub care vom dormi, ne asteptam sa plingem de oboseala.

Cu prima pereche de incaltari am dat-o in bara. Cu pelerinele de ploaie la fel. Daca in primul caz este exclusiv vina noastra (a mea si a Mayrei) ca ne-am ales incaltarile in functie de culori (minte de muieri), intre timp (dupa ce ne-au certat prietenii din jur, pe care i-am stresat cu toate pregatirile astea) ne-am desteptat si am gasit in sfirsit adidasii potriviti de vreme rea. Sa speram ca nu ne vor lasa balta in doua saptamini. Eu mai am la schimb o pereche de sandale, cu care m-am tot plimbat incolo si incoace sa vad care e treaba cu ele. Merge treaba, mai am putin si ma inchipui Hermes… Dar pelerinele le-am aruncat de cum le-am luat. Venisera la comanda, pe nevazute, si prima noastra reactie a fost yeak! Grosolane, prea grele si prea largi, prea incomode.

Dar, cu cit ne apropiem mai mult de plecare, cu atit constientizam toti trei in ce ne-am bagat. Emotii amestecate cu teama. Si cu luciditate. Pe de alta parte o stare de agitatie care creste creste… De parca ne ducem la taiere.

Iar asta e idioata care a ramas in locul meu sa coordoneze niste reviste. Mereu ramin in locul meu tot felul de cretine. Chiar sint satula.

Mayra isi lasa caietele personale prietenei noastre, Oaga, ca in caz de se intimpla ceva sa i le arda. Ioghinul de Duminica va pleca mai devreme cu patru zile, n-a mai prins bilete la avionul nostru, asa ca s-a hotarit pentru un microbuz. O sa ne intilnim pe 21 la Saint Jean Pied-du-Port de unde ne vom lua carnetele de pelerini. Devine din ce in ce mai real totul. Si-mi dau seama de asta in momentul in care-mi indes in gentuta mea de produse medicinale pastilele impotriva migrenelor, vitaminele, plasturii pentru viitoarele bataturi si-alte astfel de porcarii pe care sper sa nu le folosesc. Poate sa le impart pe la altii care au nevoie.