No Mercy

Numai sa vrei si totul devine posibil. Adica ajungi acolo unde trebuie cind iti dai seama ca nu mai ramine nimeni pe care sa dai vina, oricum totul e un asa mare haos incit pina la urma singurul lucru pe care mai poti sa-l faci e doar sa ridici mina si sa spui: ete si io pe-aici.

 

am fost, am vazut, m-am convins, am verificat si-apoi am plecat mai departe. nu-i va fi nimanui mila de tine si daca tu iei in calcul ca unu a avut o zi extrem de proasta nu te apuci si tu sa zbieri la el ca o nesimtita ce esti ca oricum n-o sa priceapa mare lucru daca n-a priceput pina atunci. chiar daca s-a chinuit. nu zice nimeni ca nu s-a chinuit si apreciezi chinul asta, il vezi, il anunti sa stea un pic mai arcana, sa nu se joace, il bagi in seama si tu, ii spui, da sa pup sa treaca, sa se vindece rana, da` mai mult de-atit ce vrei, ma, sa-ti fac?

 

pai ce, hotului ala din aeroport i-a fost mila de mine cind m-a jecmanit? da` poate are si el o droaie de copii de crescut, are neveste de intretinut, are chiloti de cumparat si cum sa nu-l inteleg? il inteleg, cum sa nu-l inteleg, ma, ca si-a bagat nasul in bulendrele mele si a dat de un plic de bani pe care asa de frumos scria: reiffeisen bank, eeeee, io am fost multumita ca nu mi-a luat si traducerea la care lucrasem, ca aia era mai grav, ca banii se pot inlocui, dar munca, aleluia, timpul pierdut, nervii consumati, sa nu mai vorbim de experienta… ce-i aia sacrificiu? pur si simplu nu poti sa crezi ca l-a palit pe hotoman vedetismul si-a dat in boala winonei ryder, asa ca duca-se, macar a avut ce pune pe masa copiilor lui si si-a invelit curu cu niste chiloti, ce mare smecherie, dom`le, doar n-o sa-mi smulg frumusete de par din cap pentru un sarantoc… a rivederci si altadata, mam`zel, beleste ochii sau macar foloseste naibii plicuri care au lipici de-ala naspa, cu broboane de cianura si altele… sau nu uita ca dintr-un aeroport romanesc nu poti sa pleci cu amintiri placute, tre` sa ti se confirme inca o data de unde anume decolezi, iar eu, lasa-ma dracu in pace ca n-am chef de reclamatii, abia am scos cu chiu cu vai niste drepturi de autor de pe niste carti pentru copii. si bineinteles ca nu trebuia sa fac asta. trebuia sa tac milc, chitic, pitic si sa-i las pe altii sa se bucure de talentele mele, cine mi le-o mai fi dat, ca nu puteam si eu sa ma apuc de cintat dupa zece ani de cor, sa va stresez pe la protv sau otv cu melodii de genul: viu e in sarmisegetuza/ leaganul strabunei natii/ dacii mindrii si romanii/ lalalala (c-am uitat aici versurile) ca sa se-ndoaie?? pai sa se indoaie, cine nu-i lasa? ba sa se mai si cambreze daca mai sint in stare…

 

si ieri, iata ca ma luase un val de kilareala la o margine de bucuresti, dar o margine de-aia in care pur si simplu simti ca te dezintegrezi de la atita praf cit iti intra in ochi, in urechi si in nas, simti ca tu insati devii praf si brusc te ia cu calduri de uragane si-ti spui: valeu, unde naiba am ajuns? ce caut eu aici? si cum am ajuns aici? adica m-am trezit din somn bine mersi si cit ai zice elhamdurillah eram in alt spatiu, zau asa, cu chef doar de omorit copilul din mine, ala pe care il vede doar Preoteasa cind ma trezeste din somn si inca nu-mi dezlipesc ochii ci doar zimbetul de prin vise. io cred ca acel copil e de vina pentru toate, ca e mai puternic decit mine si al naibii mereu cind cade cerul pe ditamai adultul pe-ala il apuca cheful de joaca. zici ca e prost, zici ca nu are nici o grija. da, da, s-o crezi tu c-o sa-ti mai spun povesti, nu vezi cum se sterg pe urma unii de tine, bai fraiere, la coltul de rusine. ia-ti dracu jucariile de aici si nu mi te mai incurca printre picioare, hai marsh de-aici si sa nu te mai vad trei ani de-acum incolo, sa vezi ce urechelnita iti dau daca-ti mai arati nasul obraznic. si sterge-ti mucii aia negri in care a intrat praful.

noi avem probleme foarte importante pe-aici de facut. mai intii trebuie sa ne dam smecheri unii in fata altora, ca sa avem de ce ne injura dupa aia si sa ne scoatem ochii ca nu erau pina la urma asa smecheri cum credeau unii ca-i credem. sa cresti tu mare, c-o sa-ti explic eu dupa aceea cum sta treaba cu sexul, asta daca o sa descopar si eu intre timp, dar orisicit mie tot nu-mi vine sa cred ca unii se arata disponibili cind nu sint si chiar si cind ii descoperi tot se dau liberi la pat. parca au titirez in loc de… pana mea. dar oricum sa va zic si eu un secret: o femeie nu sta sa se uite daca esti liber sau amanetat pe veci, daca te vrea, te ia. daca nu te vrea, nu te ia, ma! mai simpla de-atit nu poate fi regula de trei simpla. pe urma da-i repercursiuni de-alea naspa cu bazbiduci la gura si dinti ascutiti, ca uite-asa din senin au aterizat la nenea fieraru`, bai, si ce de treaba pareau, ce intelegatori, nu ca tine, cu gura mare cit o sura. de-aia gura bate curu… ia sa vorbesti mieros sa vezi ce finetti e totu`n jur. nu mai bine sa nu te intereseze de nimic, decit de chestii de-astea simple, cu ce ma imbrac, ce maninc, cit costa mascara, la ce film ma relaxez in seara asta. eu mi-am dat seama ca numai asa sint foarte cistigata, la restul nici nu trebuie sa ma mai gindesc. ca se gindeste restul la mine. deci am dat de lucru omenirii, imi dati acum voie sa ma dau cu oja? sau mi-o alegeti voi?

 

asa. si da-i si alearga totusi, incolo si incoace. partea naspa ca de data asta nu ca sa-ti faci un rost, ci ca sa evadezi din acel rost in care viata te-a aruncat. da-i cu rostu`, ia-l si pe ala la rost, sa nu te creada prost, cum ma, ca io ii consider pe toti din jurul meu de mii de ori mai destepti decit mine, darmite un rost amarit, bine as putea totusi sa spun ca sint pe picior de egalitate cu Preoteasa la prostie, e o competitie corecta de care e mai proasta dintre noi, si asta zilnic de vreo doi ani de zile incoace, in rest toti sint niste destepti, nici nu mai indraznim cumva sa ne punem prostia la indoiala, ca oricum ne stau dovada aliniate asa ca pe un raft de jucarii, toate timpeniile facute, dar mai ales alea gindite, ca nu degeaba se zice ai pacatuit cu gindul, desi totusi eu cred ca raftul meu e mai plin decit al ei. bine, fata, Mayro, hai ca in seara asta sint darnica, te voi lasa pe tine mai proasta.

 

si adevar va spun, luati aminte aici: ca lumea asta toata e o mare perceptie, o mare iluzie si lumea mea nu se va pupa niciodata cu lumea ta, ca daca rosu e la mine rosu, la tine va insemna doar fierbinte, iar daca albastrul la tine e albastru la mine e pur si simplu cer. daca eu asa vad? na. cum poti sa-mi demonstrezi contrariul? si daca citim aceleasi carti, tot unele or sa rezoneze in mine intr-un fel si la tine in altul, si ai vrea tu sa fie punctul de echilibru doar numarul de pagini, sau cotorul. neah neah, unde-ar mai fi haosul? si cum gasesti echilibrul? ei, v-a placut ce frumos am inceput paragraful cu adevar va spun? hahahahaha…

 

oricum, mai bine sugrumi copilul ala din tine, ala care te incurca mereu. la unii a crapat demult, treosc, si hai si un pleosc sa mearga la sigur. si n-a mai plins nici o Preoteasa dupa el. deci… io cred asa: ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. cam tirziu pricep eu unele lucruri, ca nu e cazul sa despic firu`n paispe chiar asa pentru orice fleac. unde-ar mai fi imprevizibilul? sa nu ma dezic totusi de magie, de inefabil, de mister. nu?? sa traiesc asa, ca-n basme, cu cele 90 de ocale la piciorul drept. si o chiatara in spinare sa va distrez cu viu e-n sarmisegetuza, sa va dea lacrimile si nu altceva. ca bufon nu vreau sa fiu. nu vreau si pace.

 

sa va zic ceva. azi mi-am luat abanoment de tramvaie trolee etc. si cum l-am luat cum l-am pierdut, deci asta e. si mi-am dat seama de cap-ametit cind m-am cotrobait prin buzunare si ioc abonament, nici prin teasta nu mi-a trecut ca ar fi putut sa mi-l suteasca cineva chiar asa in cinci minute de la cumparare. adica ce, ma credeam in avion? si fix vine la mine un manelar, taciune rau de la atita fiare cite a cautat pe coclauri si zice: dom`soara, v-a picat abonamentul cind ati urcat in tramvai. poftiti de luati. adica vezi unde duc prejudecatile?

 

si uite ca uneori e bun si un tigan strain si mai negru decit pacura la casa omului ca sa-ti arate, exact in momentul in care nu mai crezi in nimeni, ca lumea pe care o ai in tine, pe care ai visat-o, pe care intr-un fel sau altul te-ai strofocat s-o pastrezi, EXISTA. si ca uneori ti-o reda unul dintre aceia de care te feresti ca de satana, ca miroase nu stiu cum, ca e varza cu cultura, ca face galagie sau mai stiu eu ce face…

si i-am zimbit. mai da-l incolo de abonament, nu despre el e vorba, ci despre un gest care vine de unde te astepti mai putin. si copilul din mine a iesit de la coltul de rusine si s-a imprietenit cu copilul din tiganul de azi. ca astia asa fac. nu tin cont de nimic, nici de religie, nici de rasa, nici de sex, nici de virsta.

 

si s-au jucat pentru cinci statii de-a oamenii.