Despre delicatetea barbatilor
Rar am cunoscut barbati delicati si chiar in ultima vreme m-am tot intrebat de unde agresiunea asta verbala si chiar tactila pe care unii o fac asupra femeilor. Da, da, stim, femeile sint de vina si pentru asta, se imbraca nu stiu cum, vorbesc nu stiu cum, transmit semnale nu stiu de care. Iar barbatii oricum sint obligati sa incerce. Asa se zice. E semn crunt de virilitate. Cine va pune, dom’le, sula in coasta? Cine? Cine?
Hm… Ok, nu vreau sa vb despre cei care “incearca” tot timpul fiindca au fost setati de mici pe frecventa asta si care, desi esueaza lamentabil, persista in greseala, si nici n-am chef sa le arat/demonstrez sau incerc macar sa-i fac sa inteleaga in ce fel sint perceputi de o femeie normala, care nu e nici fatala, nici usoara, si ea, pe-acolo, prin imprejurimi. Din punctul meu de vedere, acestia sint umplutura ieftina pe care o dai la o parte pentru ca sa apreciezi corect un barbat delicat, atunci cind apare, cu acel je ne sais quoi fermecator. sa-l recunosti prin contradictie. prin contrast, cum ar veni. sa-l accepti in viata ta ca amic, prieten, iubit sau sot, pentru ca nu vrea sa-ti demonstreze nimic, fiindca e lipsit de acele bale de care fug speriate, oripilate si zapacite de cine stie ce vini inchipuite sarmanele femei.
Am citit de curind o carte. De curind adica de fapt de-acum citeva luni. In hopuri am citit-o pentru ca nu sint adepta cititului de pe un computer. Imi place sa adorm cu cartea in brate. Astfel ca, atunci cind a iesit din tipografie, am reluat-o. De data asta am citit-o pe indelete. Era vorba in ea despre un barbat care se indragosteste de vecina lui de palier si care este atit de emotionat cind o zareste incit parca iti transmite si tie starea aceea uitata pe care o aveai atunci cind inlemneai de fericire numai la aparitia celui drag in preajma ta. O spun la modul cel mai nebunesc, fiindca nu stiu cui ar folosi aceasta informatie, ca am lesinat o data, sau am cazut (nu stiu care e diferenta, pentru ca nu mi s-a mai intimplat niciodata asta) pentru ca mi se taiasera picioarele, numai la gindul c-o sa ma intilnesc cu cel pe care-l iubeam. pare incredibil pentru o femeie lucida, dar aceasta carte mi-a adus aminte de cit de frumos poti sa gindesti despre cineva, atit de frumos incit placerea sa se confunde cu lesinul simturilor, un fel de catalepsie a grijilor, probabil de-aici expresiile “batut cu leuca in cap/ l-a apucat amocul”. ei bine, eu cred ca cei care nu au trait asa ceva, sint pur si simplu ghinionisti.
Romantism. S-a diluat termenul in citeva cine romantice si valentine`s days, luminari si inimioare. Ce ne facem cu cei care ajung la capatul pamintului pentru a respira acelasi aer cu persoana iubita? cu conditia ca si ea sa-si doreasca asta, desigur.
Eu am ajuns la capatul tramvaiului intr-o noapte citind cartea lui Eddie. ploua ca naiba si era ultimul tramvai, a trebuit sa ma intorc patru sau cinci statii inapoi, nu aveam umbrela si nici bani de taxi. dar am zimbit tot drumul pina acasa. nu sint nici acum suparata pe el ca m-a facut sa uit sa cobor din cel mai urit tramvai din bucuresti din care, de obicei, tisnesc ca din pusca, multumita ca mai am 200 m pina acasa. am zimbit in sinea mea tot drumul, cu ploaia dupa mine si pe mine (fugeam ca o muratura prin baltoacele din borcanul numit bucuresti si cu cartea lipita strins de piept), pentru ca mi-am zis ca atit timp cit mai exista barbati precum cel descris in “castelul printesei de caramel”, pot avea oricind o discutie normala despre femei si barbati cu femei si barbati, indiferent de problemele pe care le au, daca le au.
Nu vreau sa intru in amanunte, nu ma pricep sa fac recenzii de carte, dar imi place sa-i citesc pe contemporanii mei ca sa inteleg ca lumea asta mai are o sansa sa fie buna, frumos colorata, sau dramatic-romantata, sau asa cum naiv mi-am imaginat-o eu cindva (adica mii de curcubee de oameni - fiecare persoana intilnita - un nou arc-en-ciel - un nou tobogan de lumina), atit timp cit unii scriitori dezgroapa din mine partile bune si uneori - cred ca din ce in ce mai des totusi - uitate.
Cu Eddie nu stiu daca am schimbat doua discutii cap-coada vreodata, e mai mult taciturn, iar mailurile sint de genul trimite articolul, vezi ca mai ai 5 zile pina se incheie revista, ai primit cartile alea, multumesc, sa ai o zi buna etc., sau… sau… ma lasi, ma, cu ametitele alea? de cind se chinuie sa ajunga sub reflectoare? si hahahahahaha… e singurul barbat pe care-l cunosc si care inca se mai inroseste usor cind il enerveaza ceva sau cind saluta o femeie. Dar nu, nu despre asta voiam sa vorbesc. Nici despre stilul sau cit de la tanc a picat cartea lui pentru sufletul meu. Aveam nevoie de asa ceva, ca o ploaie care sa ma spele de toate mizeriile inghitite de-a lungul ultimilor sase luni de la unii si altii si in urma carora trasesem linie, pregatita sa spun: la dracu, lumea asta e o ripa, ori ies din ea, ori ma prabusesc.
Anyway, pot sa dau si exemple de a caror plasticitate sa tremure genunchii altora, daca tot nu sint in stare sa tremure de feelinguri veridice, care sa aiba un fundament solid, nu asa, jocuri de iele, intrigi de culise sau basini amoroase, dar la ce bun? sa va stric ziua?
Mai bine cititi o carte.
eu am miros de lacramioare in nari acum
da’ cum se face ca mai mult succes au acei barbati despre care tu nu vrei sa vorbesti?
da cine te-a pacalit pe tine, ma cata, ca aia au succes? `aidi nu ma provoca, tocmai azi 7 mai!
provocareeeeee!!!!! provocare sa fie da sa stim si noi. pai altfel cum???
am citit cateva randuri din acea carte cand eram in vizita la o prietena.. dar nu am reusit sa ii “fur” cartea ca era prea incantata de ea..
mi-ar prinde mai bine o varianta electronica
exista si o varianta electronica dar… poti citi confortabil pe net?
lady: stai ma cuminte, baga-ti coltisorii in teaca
memmories: femeile astea, niste rautati intruchipate… si vrei sa pierzi o plimbare pina la periferiile orasului? :))))
eddie: nu poate, se rasfata si el acum …
pai am vazut eu ca daca esti mai sictirit de o femeie atunci i se pune aleia pata pe tine…iar asta nu mi se pare a fi un gest delicat.
well, de obicei insii sensibili si delicati primesc de la voi zanelor suturi in freza si alte zone sensibile pana se intampla una din doua: fie o iau razna, fie dezvolta dozele de cinism si egoism necesare supravietuirii
/me care s-a luptat multi ani cu eticheta de “nice guy” si cu genunchii de mamaliga provocati de una si alta
hai lasa… nu mai faceti pe victimele…
nimic din ce vi s-a intimplat vreodata nu justifica libidinoseala, nush… io despre ea vorbeam mai sus.
Parca ai revenit de departe. Mai, da cartea asta e si de privit nu numai de citit :))).
Ce subiect…delicat, Zully…
Să mă apuc să povestesc puţin despre cum stau lucrurile când un personaj masculin aparte intră pe mâna unei femei? Mai bine nu, o să urle amazoanele că sunt misogin şi problema nu este asta, că mi se îndoaie de părerea lor ca de acceleratul de Brăila, dar totuşi este dimineaţă şi vreau să beau cafeaua fără să vomit.
Bărbaţii delicaţi sunt ăia de care îşi amintesc proastele când stau la masă cu altele ca ele şi spun “ăla mă făcea să mă simt mai specială, ce păcat că era moale, un fătălău”.
Cu nesperată apreciere şi consideraţie, muie tuturor ălora care se regăsesc în rândurile de mai sus!
ah, demaio, dar eu am zis de la inceput ca femeile sint niste nenorocite, ce te agiti ca o cola pe-aici? si eu sint tot femeie, deci tot o nenorocita si o afurisita care a facut din multe labe triste barbati adevarati si tocmai de-aia sint dispusa sa-ti ascult povestea de fost baiat de treaba… asa ca nu fi delicat, zi ce-ai de zis.
cit despre amazoane, sa fii tu sanatos si sa le faci fata celor de-aici, dar nush de ce am impresia ca te-ai bagat singur in gura lupului. gagicilor ce trec pe-aici li se cam filfiie de barbati, zic si eu, poate de-aia au asa mare succes la ei, cum are succes o scobitoare printre dinti cind isi face de lucru cu resturile…
xxl, deja ma sperii cit de departe vezi si cit de subtil stii sa-mi arati asta :)…
da, cartea e asa… intr-un mare fel, de la coperta la cine si-a imaginat-o…
Păi, Zully, dacă li se fâlfâie de bărbaţi, să mi-o fâlfâie şi mie şi să meargă mai departe.
Pe care oricum tre’ s-o bem de mult 
Despre tine…discutăm în particular, la o cafea
pffuaaii, pai suntem cele mai nenorocite si ale dracului si nemernice si na ca imi mai scapa calitati d’astea .
sa inteleg demaio ca tu nu ai intrat/intri/vei intra pe mana unei femei?
si cine dracu va pune ma, barbati aparte, sa intrati pe mana unei nemernice? hai ca noi macar daca ne luam teapa recunoastem ca am fost proaste, dar voi ma? va asumati raspunderea?
ps: nu are legatura misoginismul.
ps2: barbatii adevarati de care zici tu implica sa fie fatalai? are you sure? cate exemple ai intalnit?
ps3 : scuzati nervii
pai demaio, new rules in town: despre mine nu mai discut pe la cafele. cred ca ai inteles gresit conotatia cuvintului “a filfii”, aici nu avea sensul de a-si filfii labiile in fata unui barbat, cu atit mai putin a ta, ca nu te cunosc.
daca vrei, mai incolo, o sa-ti explic. acum o sa ma distrez putin.
@Lady - Auzi, zi şi mie, că am o dilemă şi nu mi-o pot rezolva…voi, astea delicate, când faceţi caca, miroase a garoafe? Şi ar mai fi una, tot pe aici…de delicate ce sunteţi, când e vorba de sex oral o ţineţi cu toată mâna sau doar cu două degete?
Sunt foarte interesat de aspectele astea.
Scuză-mi curiozitatea.
@Zully - Nu de labii mi se năzărea mie, să şi le ţină acasă. Ştiu, e singura lor valoare, în general, dar merci, nu
:))))))
(mă scuzaţi, nu m-am putut abţine de la zâmbete)
demaio: pai tu n-o cunosti pe lady, ea nu te cunoaste pe tine, iar eu nu sint cupidon.
dar dupa cum o stiu eu pe lady, mai degraba isi infinge coltii, ti-o sfisie in bucati si ti-o scuipa printre masele cu tot cu fire de par.
scuze, lady, c-am vb in numele tau, dar na… sa nu creada ca pe-aici se ia intre doua degetele ca domnisoricile pe care le-a cunoscut demaio.
si hei, demaio, ai grija ca tu doar faci pe misoginul, nu esti. astia asa se nasc, sint femrecatori si stiu sa ti-o traga fara consecinte negative. trust me.
Zully, sincer, fără fire de păr. Nu ştiu ce moldoveni nimeresc în gurile ăstora, dar te asigur că eu am grijă de anumite lucruri…
Părerea mea.
cadano, be my guest
asa ca cel mai bine iti raspunde la intrebari vreuna care se simte delicata
si apropos demaio, eu nu sunt o delicata
@lady: Păi dacă am lămurit aspectul ăsta, amazoano, atunci să aşteptăm o delicată de-asta pe aici, cel puţin la prima vedere, că aşa le ştiu eu pe ele.
Apropos de mai devreme…am fost prost că am umblat cu câteva femei din viaţa mea. Se pune? Asta că tot ziceai tu că nu recunoaştem
Hai, delicatelor, băgaţi mamă, că sunt priapic comunicaţional pe ziua de azi!
priapic comunicational??? se ia boala asta daca vorbim cu tine? cu ce se trateaza ma? suna a firlifus si bibitrocel, a plimbat limba in gura si a eu pup poala popii, si a popa pupa poala mea. nu multumesc, eu nu servesc azi asa ceva. suna intr-un mare fel, in asa mare fel ca m-ai facut sa-mi vad de treaba, adica nu stiu cum ai reusit, dar m-ai speriat de moarte, mi-e si groaza sa ma apuc de lucru.
ia ca mai bine cint!
da chiar..s-o lua? :)))
cadano, cantam, da nu oricum, pe 2 voci, da????
uau, ce delicatete pe aici! ar trebui sa ma simt onorat ca ti-am inspirat postul asta, Zully? mi se falfaie. a venit si replica.
Zully, nu cred mă, deşi fiind vorba de comunicare, le-aş recomanda unora să o facă mai des şi mai pe înţelesul celorlalţi. Că ştii cum este…unii tac din gură exact când nu trebuie.
Şi ce piesă interpretăm? :))
minos: ce maaaaa????? bai minos revino-ti nene odata :))))
demaio: bun! deci sintem trei. dar ai grija, pazeste-ti les bijoux ca daca o iei pe aratura… bataie la funduletu gol :)))
La naiba, şi dacă-mi place? Bătaia, adică? =))
bah, nu miroase a bine. cica cine se aseamana se aduna…
Lady, măcar să fie toată “adunăturile” ca astea de aici. Că de regulă, sunt formate din bărbaţi bengoşi, care râgâie pe două octave şi se laudă cu orgasme multiple, practicate pe femeile gonflabile.
demaio: acum vrei si in cor cu noi si batut la fundulet??? ciuciu!
pai daca tu o cauti singur cu luminarea ce ne pacalesti pe-aici ca esti misogin, ma fustangiule? :))))
Zully, oricum sunt, dar proporţiile sunt altele :)) Ştii tu bine ce şi cum, că la tine s-a mai descărcat sacul cu minuni :))
delicatetea ii expune pe (unii) barbati la dispretul “cuvt”… lipsei de barbatie. domnisoara, fatalau, crescut la pension…. sunt cateva dintre apelativele cu care sunt gratulati.
mai este si o dilema, nu veche, dar tzeapana: cum prefera femeia sa fie barbatul: porc, sau bou ?
bogdan, cred că-l preferă bine rumenit…
nici nu stii tu zully cum ma enervez eu cand unii din jurul meu pompeaza cinism, sarcasm, bascalie ieftina in jurul lor si eu ma minunez de ce lumea asta a noastra latineasca a ajuns asa de decazuta in cartier balcanic aspirant la rang european. si ale naibii toate se leaga de mistocareala noastra nationala perpetua si de cum radem de cei ce traiesc, simt, sau se exprima cu sufletul.
si atunci eu iubesc posturi ca astea si zic: mai suntem putini, cativa, poate o mana doua acolo, de naivi, de romantici, de perpetuu creduli in fluturii aia din stomac si in frumusetea lumii, si ca in aceasta desuetitudine totala in care traim asta ne pazeste de fapt de ce e mai rau.
de-abia astept sa citesc cartea. daca te-as intreba: vrei sa citesti primul capitol din primul meu roman, ce mi-ai raspunde? ca uite dupa postul asta, pot sa cred ca ai putea sa-mi spui daca merita efortul sau nu.
demaio, zau daca stiu ce sac de minuni s-a desertat la mine, ca io doar ce spuneam ca-n ultima vreme numai labe triste, nici macar autentice, copy de labe, niste peudo-labe, aia e. vb cu un prieten azi noapte ca totusi nu s-a ivit pe fata pamintului labagiul perfect si ca poate poate ne va face genetica un pustiu de bine sa-l cloneze sa vedem cum arata, cum simte, cum traieste, cum o labareste, sa putem face diferenta si tu-mi vorbesti mie de sacul cu minuni???
si nu, de regula cei care vin aici imi sint prieteni. si nu se recunoaste nimeni in descrierile tale. poate accidental sa aterizeze unu cazut din lac in put si sa nu priceapa cum sta treaba.
bogdan, eu nu confund delicatetea unui spirit cu prostanacii care sint fraieriti de mici de femei profitoare, care nici ele nu vad nimic rau in profitangeala asta, ba chiar li se pare normal sa procedeze asa, din moment ce asta au vazut prin mediul lor inconjurator si pe la prietenele lor. problema este atunci cind prostanacii astia chipurile se desteapta si in loc sa-si dea pumni in cap si sa-si asume vina, ce sa zic, repede se transforma in misogini. ca ei au facut si-au dres.. ce-au facut si ce-au dres atit? aaa, bon. au cumparat si ei un buchet de flori ofilite sau au facut cadou un parfum, mare smecherie au facut. si eu vin si ii intreb exact ce am intrebat mai sus: pai cine te-a pus nene? cine te-a santajat sa faci una sau alta? de ce-ai facut, ma bidiviule, crima asta, daca nu te-a minat din spate placerea de-a darui? aaaa, ca n-ai primit in schimb ce credeai tu ca vei primi… sa avem pardon! fatalaii sa mai creasca, sa-si stearga mucii de la nas si pe urma sa se smiorcaie daca au cu ce.
ca nu degeaba cred ca rinjea JJ pe sub ochelarii ei sexi cind va auzea pe unii si pe altii boscorodind pe-aici.
anyway, am vb cam mult. demaio, cred ca sint si eu priapica de-aia.
asa ca, da, poti sa-mi dai la citit ce vrei, mai aspirantule, daca zici ca ai ceva fara cinism, daor ironie, desi tre` sa recunosti oamenii cinici au farmecul lor. io ii prefer oricind manelarilor.
aja aja, hai ca eu tin scorul. conduc amazoanele in prezent.
next!
si cantati mai cu spor ma !!!
hai cadano, tu pe o voce, eu pe alta :))))))))))))
Venit, vazut, placut, ras.
Pe undeva pe la 28 de ani poti sa ai asemenea ”viziuni” cinice, Demaio, si sa fii fericit ca prietenei tale nu i se-ncurca tuleiele tale ‘ntre dinti, pentru ca, mde, ai grija, cu naturelu-ti simtitor, sa o razi.
“Venit,citit,placut mult de tot, nu prea ras.”
Ca si keloo va “supectez” vinovati de tinerete.Si e frumoasa tineretea cand ai si alte valori decat sa ridici “poalele in cap”(cel putin in intentii si comportament agresivo-deviant) tuturor femeilor care au nesansa sa treaca pe langa tine.Restul, cum ne schimba persoana pe care o iubim(valabil si pentru amazoane si pentru misogini) este o alta poveste care se scrie din nou cu fiecare pereche reusita de “cel care rupe 7 perechi de incaltari de otel ca sa aduca impreuna un barbat cu femeia potrivita”.Vorbesc de Aghiuta, fara sa ma declar cinic.
pfoai da mult si repede se mai comenteaza pe aici ca nu mai apuci sa zici ceva :))
pai mie unu imi e mult mai usor sa citesc de pe un monitor ca tot fac asta de ani de zile si cred ca a devenit obisnuinta
..si ce de’a pumni in coste
eh, memmories, am palavragit si noi… ca tinerii.
nu va suparati unii pe altii. imi sinteti dragi cu totii.
w-end placut.
Vise înflorite, Zully, şi numai mireasmă de trandafiri să te învăluie, mai ales dimineaţa, când dai cu mâna de perete şi te trezeşti în coşmar!
pai s-o citim deci!
generalizezi si nu e bine…aveam o impresie mai buna…
vivian: impresiile se schimba si ele in functie de imprejurari, de situatii, de subiecte, de insemnari… de-aia exista complexitate si simplitate si multe alte extreme intre care ne invirtim, zapacim, aberam…
de unde stii ce e bine si ce nu? )