Absolutely sorry I am…
Sa presupunem ca ai avut o zi buna, ai facut pe pelerinul prin bucuresti, ca antrenament – camino – cimpul cu stele (verzi, de nu le vezi) - impreuna cu cealalta aschilopata, tu cu rucsacul cel mare al fratelui mai mic cu un an si cinci luni decit tine, dar cu vreo 30 de cm mai inalt si cu o carata puternica de-ti sar ochii din cap, ea – cu rucsacul deocamdata de serviciu si blugii juliti in genunchi pe care nu-i va schimba pentru nici o fusta din lume, oricit de rosie ar fi ea. Fusta adica. sa presupunem ca ati rasfoit impreuna niste ghiduri cu SPANIA pe coperta si pina la urma l-ati gasit pe cel mai potrivit care sa va lumineze drumurile si-ati bifat cu creionul dermatograf de ochi cele 70 de localitati prin care trebuie sa treceti sa nu muriti proaste pe coclauri.
Sa mai presupunem ca in cautare de rotule osoase le-am gasit in sfirsit pe cele mai delicate ca sa le trintesc pe o coperta care va zacea cine stie prin cite wc-uri, popas pentru mintile descuiate care se elibereaza de frustrari pe unde apuca, dar cel mai probabil pe tronul principal, ori asta, my friend, poate fi un motiv de bucurie in sine, ca ai mai scapat de o grija.
Sa presupunem ca apoi ti-ai facut vint pe o terasa unde ai impartit o inghetata din care curgea bine mersi ciocolata in riuri de dulce-amar si fierbinte-rece. Pe urma seara la o sueta in bucatarie cum ai din cind in cind obiceiul citesti cu voce tare si cu gura pina la urechi citeva pagini dintr-un scriitor care a facut ravagii prin lume amicului tau ca sa rida si el. Incredibil cit de bun e scriitorul cu dinti albi. Si sa presupunem ca vrei sa-i bagi in capatina si celuilalt ca e musai sa citeasca asa ceva, asta daca nu cumva iti aduci aminte ca miine tre’ sa-ti scoti hoitul din scara blocului si sa te indrepti catre o slujba oarecare. Dar mai bine sa ne oprim aici, caci una peste alta si pe sarite a fost un 1 mai nici mai bun nici mai rau decit alti 1 mai, cu specificarea ca si anul asta te-ai ferit de mici, bere, gratare si hai sa ne jucam cu mingea intr-o padurice. Volei, desigur.
Pe urma…. Te pune dracu sa intri in zona virtuala si, daca tot ai o zi buna, de ce sa n-o luminezi si pe a altora, care par cu corabiile inecate. Te pune te pune… pai vezi ceasul rau. Ai nu ma innebuni. Ma scarpin un pic in ceafa, ridic sprincenele a prost, vad ca din ce in ce mai des fac asta, ma trece fiorul certitudinii ca chiar sint asa, ori traiesc intr-o lume de santos & pecadores dar am lipsit de la lectia decodificarii unor simple coincidente de rahat pentru care, asa mirata cum sint la ora asta, nu le vad rostul nici sa ma tai cu cutitul care n-a mai vazut smirghel de zece ani. Numa’ ca-n alta parte a orasului deja s-a produs o tragedie cumplita din pricina ta, si amicu tau de mare suferinta, dar mai ales greata si sictir comun, e gata sa fie linsat. Ai ai ai, si deodata vin peste mine amintirile chinuitoare ale fostelor mele discutii inutile, paranormale si paranoice cu diverse persoane care tot asa sa presupunem ca au avut zile bune si au vrut sa ma binedispuna aruncindu-ma neintentionat intr-o hazna de cacat din care voiam sa ies cu orice pret, dar stiti cum e. supararea cind imi vine, dau cu mucii dupa tine… sa-mi ramina lingurita de inghetata in git si nu altceva.
Bai, sint absolut sigura ca am vrut sa zic ceva, dar inchei absolut senzational ca cei absolut nefrustrati sint cei mai absolut idioti plictisitori din lumea asta care s-a oprit in loc pentru ei si le-a oferit buricul ei absolut inspaimintator de invizibil. Fiindca mastile astea de hihihi si hahaha ascund o linie pauza punct si punct, linie linie si un rotund. Sa nu mai aud pe nimeni ca ma face nebuna ca merg pe jos 800 km. de-acum sa ma incurajati sa merg de trei ori pe-atit, ca oricum asta mi se pare cel mai absolut simplu lucru pe care l-am facut pina acum, dintre cele pe care cu adevarat mi le-am dorit, dar n-am apucat din pricina celor absolut simpson & bart sau lolek & bolek situatii ridicole care mi-au sarit in fata ochilor. Din senin. Brusc. Deodata. Ca marul din gitul albeicazapada. cu litere mici. corp de 12. Bine. Acum astept compot de la Didlee pina nu se face si ala varza cu ciuperci si cu mustar.
P.S. pozele-s facute de Felipe, da, da, cel care face poze intregii blogosfere, ca dupa ce m-am lasat de recomandat texte, m-am apucat de recomandat femei!
