Italia, Italia
uuuuuu, mama! sau ar trebui sa spun mama mia! nici daca imi planificam nu iesea asa, nici daca… nici daca… as vrea sa rid cu pofta dar e un ris amar, caci am anticipat toate astea… si nu-mi vine sa cred cum au cazut unii in capcana, dar e de inteles, iata de ce nu ma pot supara, ramine doar sa constat si sa zimbesc la final. astept inca intrebarea potrivita, ea nu vine, fiindca lumea nu are rabdare, iar eu nu mai cer demult asta.
am obiceiul sa las ceva in urma in locul in care m-am simtit bine sau sa daruiesc cuiva ceva la care tin foarte tare, chiar daca nu m-am folosit prea mult de lucrul respectiv. am senzatia ca raminind o particica din mine undeva voi mai reveni prin locurile acelea, printre oamenii aceia. in 2002 in Budva, unde-am descoperit pentru prima data bungeejumpingul, am lasat in camera de hotel o pereche de sandale, care, culmea, mi le-au trimis cei de la hotel acasa, nu e ca si cum s-ar fi intilnit cu ele vreo camerista din hotelurile alea din statiunile mamaiei. anul trecut pierdeam in Bologna puloverul preferat si lasam la Raffaelo niste bratari de chihlimbar. anul asta am renuntat la pijamale. o superstitie copilareasca, dar na… prostii de-ale mele… nu stiu de ce mi-a venit sa spun asta…
mi-am amintit acum de o atmosfera baroca pe care unii nu numai ca o inghit cu noduri, dar cind nu treci pe aceleasi strazi si nu simti sub talpi aceleasi pietre, n-ai cum sa intelegi. de-aia exista unele prietenii numai intre anumiti oameni, si de-aia exista antipatii pina la sfisiere. ar trebui sa-ti ridici intrebari atunci cind in ciuda antipatiei feroce care-ti maninca negrul de sub unghii, celalalt te priveste cu mila si crunta mirare.
despre italia ce sa mai spun. ca muzeul ferarri din Maranello nu m-a impresionat mai mult decit o punga de reviste glossy cu tot cu cadourile lor. jucarii pentru baietei, sigur ca nici eu n-am cum sa inteleg asta. nu m-au pasionat niciodata masinile, poate de-asta. un alt soi de migaleala si poate arta, pe care-l pot aprecia, dar nu intr-atit incit sa ma intorc din drum si sa vad cum sta treaba. imi zicea un prieten ca sint femeie si de-aia nu pricep un ferrari, ce esti prost, i-am raspuns, nu intelegi ca femeile isi aleg barbatii in functie de masinile pe care le conduc? pai da, dar nu sa mearga la muzeu, ci sa vada dusmanca/ruda/ familia/ exu` ca ce bine a ajuns ea. avea si el dreptate, ca stiu si cazuri de-astea.
preturile nu sar ca apucatele pe nicaieri, nici la haine, nici la mincare, nici la cfr. de altfel cu un bilet de 2,5 euro pe o distanta de 40 de km poti calatori intr-un interval de 6 ore cit sa-ti rezolvi niste probleme de la un oras la altul. la Venetia n-am mai ajuns, data viitoare. n-ai sa vezi nici opulenta asta de masini luxoase care zbiara din claxoane pe strazile bucurestiului. nu au ziare de scandal. nu ii intereseaza asta.
singurul lucru frustrant este ca italienii nu vb engleza, dar nici nu pare sa le lipseasca grija asta, dar te iau de mina si-ti arata locul pe care cred ei ca-l cauti, de aceea sa nu fii surprins daca nimeresti in alta parte, oricum ar fi insa, oriunde ai nimeri, tot se gaseste ceva de descoperit. asta se intimpla mai ales cind nu mai cauti nimic si nu mai ai asteptari de nici un fel.
o sa-ti mai spun ceva, Mayro, cine nu te cunoaste asa cum te cunosc eu, nu va crede vreodata ca exista cineva ca tine. ma intreb ce fel de dorinte si in ce baltoci s-au scaldat totusi unii oameni si cind intuiesc raspunsul imi spun ca sint un om fericit.
pe urma cind deschid diminetile usa unui anumit birou si vad doi anumiti tineri cu atita bun simt si daruire, imi spun wow, ce bine ca restul sint in trafic si noi aici ridem minzdraveneste si impartim biscuiti. sa-ti creezi o mica italie pe undeva si sa mergi la brat pe strazi luminoase cu tovarasi de drum care nu se impiedica de fleacuri. speranta poate sa moara, nici o problema, dar cind s-a dus dracu umorul, abia atunci esti un om mort.
vulpoiul asta e mortal. daca nu-l cheama renard ma impusc.
cam asta cu italia. o sa-l rog miine pe Edi sa ma ajute sa pun ultimele poze. pe urma ne intoarcem la deadlineuri si alte nebunii.
