Arms of Sorrows
mi-am pierdut mintile de la atita bungeejumping, de la LSD, acum mai urmeaza si politia, ce sa zic, si in metrou demonii m-au bintuit iar, craniile lor osoase le-am mirosit intr-o dupa-amiaza de primavara, cind zaceam neclintita cu tastatura in brate, morman catalipitic de carne visind la Alger, m-am imbatat aproape mortal intr-o iarna, de plictiseala, grupul ala de patru din care nu lipsea cuplul-minune, un el si o ea, incredibila domesticitate, drept pentru care umpleai paharul pina la virf cu whisky si-l dadeai peste cap intrebindu-te: ce dracu fac eu aici? sa te imbeti de plictiseala e cel mai bun motiv. tot atit de bun ca si cel pentru care unii vor sa controleze din nesiguranta. Ca si atunci cind cineva ma privea si zidul din spatele meu a cazut facind o tumba alba, praful cafelelor baute cu unii care m-au urit instant pentru ca nu le-am mai intors surisul… acum inteleg… trei paragrafe inca un dusman… ce sa-ti fac daca esti insipid?
si chiar daca prietenii mei cei mai buni s-au dus in timp dracului, intotdeauna vor aparea si pentru ei pastile rosii, ca surogat la uitare. creierul abunda de flashuri in momente nepotrivite. azi am uitat sa sarut, dar stiu… inca mai tin minte cum poposesc unele buze pe carnea mea, cum se zvircolesc limbile ceasului intr-o cafenea din Paris, stiu ca diavolii cu coasa au mantii negre si grele, picla e pretutindeni, si in mintile voastre, matrice neuronala, strivita de memorie, stiu ca la etajul patru doarme un barbat cu buze carnoase, dar poate s-a mutat intre timp, si ca o data, mult mai demult, mi-am pierdut la o ruleta ruseasca virginitatea, dar mai stiu ca cele doua clavicule ale mele pot pastra atingerile tale atit timp cit vreau eu, sau cit soarele singereaza deasupra strazii 1907, ca umbrele ce cad pe anumiti pometi seamana cu jocul serpilor prin jungla, ca de fiecare data cind incerc sa scap de fantome ele ma prind in momentele cele mai nepotrivite ale diminetii, cind ma rasucesc sa alung cosmarul unei noi zile ce se apropie in virtejuri ametitoare, stiu ca atunci visez din nou ca traiesc si ca trebuie sa sun oameni pe care nu voi avea timp niciodata sa-i cunosc, dar ca poate intr-o viata paralela imi sint dragi, si mai pastrez pe retina timpului o ranga rotativa care intoarce toate astea dupa cum ii e pofta, si mai cred ca anumite canapele sint doar pentru a te giugiuli pe ele, chiar daca ne mintim apasindu-ne unul altuia buricele degetelor, vreau doar sa-ti modific amprenta, ca si cum as sti ca si tu vei pica testul meu, facut pe coloana atitor altora, pe socoteala durerilor mele, hai, vino, linga mine, sau vino linga noi, dar poti sa stii ca chiar asta vreau? Iar alte canapele, pot fi si orange, nu ma supar, doar ca sa te intinzi ca o pisica lenesa si sa torci pe filele unei carti… nici alte degete in alte seri de vara, in alti ani, pe alte scinduri, sub alte abajururi cu lumini mai mult umbre, sau poate erau aceleasi, naiba mai stie, nici alte degete, spuneam, n-au intrat si n-au iesit din carnea stricata decit pentru o scurta de rahat amintire si eu iar am strins din falci, visand cafeneaua aceea care ma asteapta in orasul luminilor, in timp ce limbile ceasului indelung se zvircolesc, iar eu gust din buzele barbatilor pe care nu vreau sa-i posed, oricum stiu… stiu…
n-ai cum sa ma seduci decit daca-mi zdrobesti teasta definitiv si pui in locul ei o inima senzitiva, bum bum sa faca timplele, suvoi de singe cald… n-ai cum, eu nu pot fi sedusa, doar dusa, mereu dusa, dar nu frunza in vint, dar nu frunza in vint…
hei, iar o sa ma iau la intrecere cel putin o data pe saptamina cu banda aia rulanta din metrou care urca si coboara halci de oameni, halci de oameni, stai sa dau muzica mai tare…
sau mai bine o sa rulez tigari in foite de 100 $ si o sa ma scobesc in nas pentru ultima provocare!
