Exposure
Nevoia omului de a afla ce sta dincolo de cuvinte si daca cel din spatele lor poate fi atins, si mai bine, daca poate fi ranit.
Tupa, sau cum il chema pe moderatorul ala care n-avea o idee prea buna despre cine sintem, mi s-a parut ca a insistat aseara in club A ca discutia sa alunece inspre: de unde ti-au venit ideile? Ce legatura are cartea cu tine? Dar melcul tau, Tone, ce legatura are cu tine? Dar Cala ta, Mariane, ea ce legatura are cu tine? E femeia ideala?
Ne strinsesem sa elogiem femeia. Care femeie? Aham, aia din cartile noastre. Bine, daca femeile despre care scriu au legatura cu mine inseamna ca m-am luat de mina sa ma duc intr-un club ca sa ma elogiez pe mine… Asta inseamna ca sint narcisista, vanitoasa, aroganta si cine dracu ma cred eu. Te crezi Cartarescu? M-am saturat de micimea intelectualismului romanesc, de acest snobism care sfiriie pe la toate lansarile, de la Dostoievski in sus nu trebuie sa mai existe nimeni, de la Cartarescu in jos scuipam in cap seminte tuturor, daca nu era Shakespeare de ce sa existe ariergarda? Si ce scriitor te-a influentat? care sint domle idolii? Astia n-au asa putin bun simt sa priceapa ca fiecare isi cauta propria identitate pina si in scris?
Noi cei din linia din urma… Noi cei cu bloguri… deh, ce sa zic, daca nu aveam blog nu mai scriam, nu ne mai cunostea nimeni si-atunci ar fi trebuit sa devenim cu toti cartaresti, minulesti, eminesti, iluminati de-astia… Nimeni nu te-ar mai fi intrebat pe la vreun interviu: ce impact, ce valoare, ce inseamna blogul pentru tine… Ia valea ma de-aci cu totii, jurnalistii lu` peste.
Adica povesti simple de ce sa fie cind atitia snobi se infig cu mintea intunecata si cu neuronii placinta direct in moda vremii. Acum citeva luni, in timp ce inca mai scriam la Nopti… am primit un mail de la o asa-zisa prietena/colega/dracu stie, una din acele dame care-si aduc aminte de tine cind vor sa te traga de limba cu ceva, in care mail se dezlantuia: nu citi Cartarescu daca nu vrei sa te lasi de scris… asta mi-a sunat cam asa in zully`s translation: te rog nu trage o basina, atit timp cit a altora miroase mai bine. Bine, madamo, ce-ar fi sa nu ma citesti tu pe mine niciodata, ca oricum nu faci parte din publicul meu tinta?
Alta aberatie. Public-tinta. Am scris un paragraph si am tintit spre voi J)) te doare capul cu romanasii astia. Iti dai seama cit de imbicsiti sint dupa intrebarile pe care le pun si mai ales dupa agresivitatea si aroganta cu care te abordeaza. Adica ce, ma, alt scriitor? S-a umplut lumea de scriitori. Sigur ca da, lumea e plina in schimb si de labagii, dar pe aia nu-i mai impusca nimeni…
In sfirsit am cunoscut cit de jegoasa poate fi invidia si nu m-a afectat. Nu o sa ma comport frumos si nici n-o sa zimbesc a la roumaine acestui soi de oameni. Exista un val de redactorasi sau de pr-isti care umbla de la lansare la lansare ca sa vada ce mai apare nou pe piata si incep sa-si dea cu parerea cea afectata de greutatea lecturilor avute despre scriitorii care oricum ar prefera sa traga o tigara cu un prieten sau sa vada un film politist in intimitatea peretilor lor decit sa le vada alora mutrele. Ei bine, le sare deodata mustarul si incep sa te puna la zid ca ce pula lor ai indraznit si tu sa scrii o poveste? Fireste, ei necitind-o inca… Apoi… desprinse din context anumite paragrafe, ca si anumite vorbe luate din gura unui om, cum se poarta de cind lumea si pamintul, un fel de ai auzit ce-a zis ala despre tine? Sau… de ce-ai scris asta? unde te incadrezi? In ce zona? Pe ce palier al literaturii? In ce cladire, in ce birou? Sub-literatura? Non-literatura? Cine dracu a facut departajarile astea si de cind? Astia chiar au timp de asa ceva? Sa eticheteze, sa puna stampile, sa suijeze in draci pe compartimentari si tot astfel de rahaturi aparute din neputinta? Sau dracu mai stie din ce? Iar tu va trebui sa le zimbesti in continuare cind tocmai pe-astia i-ai urit cel mai tare, cel mai rau si cind oricum nu conteaza pentru tine nici macar ca public-tinta? Tatatatam!
Pe-astia care nu fac nimic decit sa se scarpine in cur si cauta greseala fatidica anulind tot ansamblul? Atita aroganta agresiva si madama aia care-mi spunea sa nu-l citesc pe Cartarescu, ca-mi voi omori tastatura, fara sa ia in calcul posibilitatea ca poate l-am citit deja inaintea ei si ca nu m-a speriat, ba dimpotriva, m-a motivat. Dar ca mi-am zis ca inca nu e timpul de astfel de lucrari, ca evolutia mea are alt curs, ca vreau sa cresc incet si fara chinuri de-astea literare, ca tot degeaba daca nu-ti traiesti viata, daca nu iubesti cum trebuie in tinerete cum si daca nu vezi lumea. Nici o carte nu merita atita sacrificiu, dupa parerea mea. Nu am rabdarea sa scriu romane fluvii, ma plictisesc repede de mine, darmite de personajele mele.
In fine, ce voiam de fapt sa zic… ca este un an greu si ca ma expun aiurea, ca trag cu dintii sa pastrez ce am intim in viata, ca e de-ajuns cit se stie despre tine, fleacuri la care pot renunta fara sa ma afecteze, judecati de valoare cu care oricum sint obisnuita si doar doua extreme exista in toata povestea asta, vorba lui Mireille:
Ori imi bag picioarele si-mi spun ca nu merita sa mai scriu deloc. Ori voi scrie in ciuda copitatilor care zbiara ca de ce sint de ce fac de ce vreau cine ma cred cind ma cred si cum ma cred si hai sictir…. Bine am venit pe wordpress!
